TOȚI SFINȚII

 

Tema

Fericirea adevărată o găsim doar în Isus

 Obiect

O floare sau o albină de jucărie

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 5,1-12a

În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. 2 Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: 3 "Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 4 Fericiţi cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! 5 Fericiţi cei blânzi, pentru că ei vor moşteni pământul! 6 Fericiţi cei cărora le este foame şi sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! 7 Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! 8 Fericiţi cei curaţi la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! 9 Fericiţi făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! 10 Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! 11 Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. 12a Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri!"

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Dacă ar fi să vă rog să-mi spuneți ce vă face fericiți, care ar fi răspunsul vostru? Ar fi ceva de genul „fericirea înseamnă să marchezi golul victoriei într-un joc de fotbal” sau „fericirea înseamnă să fii cea mai populară persoană din clasă sau chiar școală?” (Lăsați copiii să dea răspunsuri)

 Cu toții vrem să fim fericiți, nu-i așa? Vă surprinde faptul să știți că Dumnezeu vrea să fiți fericiți? Ei bine, el dorește asta, dar ați putea fi surprinși să aflați că ceea ce a spus Isus despre fericire este destul de diferit de ceea ce ne-am putea aștepta noi. Cei mai mulți dintre noi cred că a fi fericiți înseamnă a avea mulți bani, a avea ce mânca din belșug, a avea pe cineva care să aibă grijă de noi sau a fi iubit de toată lumea. Nu asta a spus Isus.

 Într-o zi, Isus s-a suit pe coasta unui munte. S-a așezat, și-a adunat discipolii în jurul lui și a început să-i învețe despre fericire. Chiar dacă acestea nu sunt exact cuvintele pe care le-a folosit Isus, cred că ne vor ajuta să înțelegem ceea ce a spus.

 A spus lucruri precum:

 Fii fericit când ești sărac cu duhul, pentru că atunci vei descoperi că bogățiile tale sunt în împărăția cerurilor.

 Fii fericit când simți că ai pierdut ceea ce îți este mai drag, pentru că atunci vei simți iubirea celui care îți este cel mai drag.

 Fii fericit cu ceea ce ai, pentru că atunci vei descoperi că Tatăl tău ceresc îți asigură tot ce ai nevoie.

 Fii fericit când ești flămând de lucrurile lui Dumnezeu, pentru că atunci vei descoperi că numai el poate să te satisfacă.

 Fii fericit când ai grijă de alții, pentru că în grija de alții vei descoperi că ai un Tată ceresc care are grijă de tine.

 Fii fericit când inima ta este dreaptă cu Dumnezeu, pentru că atunci vei vedea că Dumnezeu lucrează în lumea din jurul tău.

 Fiți fericiți când îi ajutați pe alții să se înțeleagă fiind în pace unul cu altul, pentru că atunci veți cunoaște pacea care vine din a fi parte a familiei lui Dumnezeu.

 Fii fericit când alții te tratează rău pentru că mă urmezi, pentru că răsplata ta va fi mare în ceruri.

 Vezi tu, fericirea nu este un sentiment care este produs de lucrurile care ni se întâmplă, de lucrurile exterioare. Este o atitudine pe care o avem datorită a ceea ce există în inima noastră. Trebuie să fim ca albina, bâzâind fericiți prin viață datorită a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi.

 Sfinţii ne spun că viaţa noastră este divină, veşnică, iubită de Dumnezeu, legată de fraţi în iubire.

 Biserica este o mare familie care îi îmbrăţişează pe toţi oamenii, din toate timpurile, din toate locurile:

- este o familie în care domneşte iubirea pentru totdeauna;

- este o familie care are copii pe pământ, care merg în credinţă, copii în purgator, care se pregătesc pentru paradis, şi copii în cer, unde trăiesc fericiţi împreună cu Dumnezeu.

 Privindu-i pe sfinţi, ne apar multe gânduri; prezentăm câteva.

Ne apare în inimă un fel de invidie sfântă, o mare dorinţă de sfinţenie: „Fericiţi cei înfometaţi şi însetaţi de dreptate, pentru că Dumnezeu îi va sătura”.

Puţină comparaţie cu ei ne impulsionează să devenim mai buni. Sfinţii erau ca noi, puţin buni şi puţin răi; dar, cu ajutorul lui Isus, au devenit eroi ai bunătăţii. Astăzi, aşadar, trebuie să sărbătorim, pentru că Isus este capabil să învingă răul din viaţa noastră, aşa cum l-a învins în viaţa sfinţilor.

O mare dorinţă de a face binele. Sfinţii au fost mari binefăcători ai omenirii. Gândiţi-vă la câte spitale, şcoli, instituţii, fapte bune au realizat, câte persoane au ajutat cu iubire.

În sfârşit, ne apare în inimă o mare bucurie. Sfinţii ne vorbesc mai ales despre marea noastră demnitate de copii nemuritori ai lui Dumnezeu! În fiecare dintre noi există puţin pământ, dar şi mult cer de care trebuie să ne bucurăm şi pe care trebuie să îl trăim.

 Se povesteşte că pe pugilistul spaniol Paulino Uzcudun l-a întrebat odată o domnişoară de ce toţi boxeurii au nasul turtit. Oare pentru că îi avantaja în practicarea acestui sport?

Campionul îi răspunse:

-«Păi să vedeţi: artiştii şi regii se nasc astfel; înţelepţii şi politicienii se fac astfel, iar noi, boxeurii, nici nu ne naştem, nici nu devenim, ci ne fac alţii astfel. Şi vreţi să ştiţi cum? Cărându-ne pumni!»

 Nici sfinţii nu se nasc, iar singuri, nu s-ar face niciodată. Un rol important îl joacă părinţii lor, mai ales în frageda lor copilărie şi, apoi, este absolut necesar harul lui Dumnezeu.

În această devenire, loviturile sunt inevitabile. Doar prin lovituri se şlefuiesc multe din defectele noastre. Sfântul Josemaria spunea, povestind propria sa experienţă: „Sfinţii, chiar şi cei din lemn, se fac pe bază de lovituri”.

Să nu încercăm să le evităm, altfel riscăm să rămânem deformaţi.

 Dragă Părinte, ajută-ne să avem fericirea pe care o dorești pentru noi. Fericire care vine nu din ceea ce ni se întâmplă, ci din ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Amin.

DUMINICA A XXX-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Fă-i cunoscute lui Dumnezeu cererile tale în rugăciune

 Obiect

Se poate folosi o păpușă

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,46-52

În acel timp, ieşind din Ierihon Isus cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum. 47 Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: "Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!" 48 Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: "Fiul lui David, îndură-te de mine!" 49 Oprindu-se, Isus a spus: "Chemaţi-l!" Şi l-au chemat pe orb spunându-i: "Curaj, ridică-te, te cheamă!" 50 Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. 51 Isus, întrebându-l, i-a zis: "Ce vrei să fac pentru tine?" Orbul i-a spus: "Rabbuni, să-mi recapăt vederea". 52 Atunci Isus i-a zis: "Mergi, credinţa ta te-a mântuit!" Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 A văzut sau a auzit cineva dintre voi un bebeluș recent? Voi vă amintiți de timpul când erați bebeluși? (Legănați păpușa.) Un lucru pe care îl știu despre bebeluși este că ei nu sunt timizi când vine vorba de a anunța când vor ceva. Ei anunță fără probleme când le este foame, când le este sete, când sunt bolnavi, obosiți sau au nevoie de schimbarea scutecului sau pampers-ului . Din moment ce bebelușii nu știu să vorbească, cum cer ei ceea ce au nevoie? (Pauză pentru răspunsuri.)

 Bebelușii spun de ce au nevoie plângând. Bebelușilor nu le pasă dacă sunt în biserică, dacă sunteți la un film sau luați cina într-un restaurant, dacă au nevoie de ceva îți vor spune. Pe măsură ce îmbătrânim, învățăm să fim mai rezervați în a ne face cunoscute dorințele și dorințele. Sau nu?

 Biblia vorbește despre un bărbat căruia nu i-a fost frică să-i spună lui Isus că are nevoie de ceva. În timp ce Isus și ucenicii săi părăseau un oraș numit Ierihon, un orb pe nume Bartimeu stătea lângă drum. Când a auzit că Isus se apropie, a început să strige: „Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!”

 Strigătul lui i-a deranjat pe cei din jurul lui. Dar el a strigat și mai tare.

 Când Isus l-a auzit pe Bartimeu strigând, s-a oprit și a zis: „Chemaţi-l!”.

 Bartimeu a sărit în sus și-a aruncat haina deoparte și s-a dus la Isus.

 – „Ce vrei să fac pentru tine? ” a întrebat Isus.

 „Vreau să văd”, a răspuns Bartimeu.

 „Mergi”, a spus Isus. „Credința ta te-a mântuit”. Instantaneu, Bartimeu a putut vedea și l-a urmat pe Isus pe drum.

 La fel ca o mamă care face tot ce poate pentru a afla ce vrea sau de ce anume are nevoie copilul ei, Dumnezeu știe că avem nevoi și vrea ce este mai bine pentru noi. (Legănați păpușa.) Biblia spune: „Nu vă îngrijoraţi pentru nimic şi, în orice împrejurare, cerând cu insistenţă prin rugăciune, cu mulţumire, să fie făcute cunoscute cererile voastre lui Dumnezeu!” (Filipeni 4:6)

 Când ai o nevoie în viața ta, nu fi timid. Vorbește! Amintește-ți că Isus vrea să vii la el.

 Când ne jucăm de-a baba oarba, ni se pare greu să îi recunoaştem pe alţii, dar unele amănunte ne ajută.

Pentru a-l recunoaşte pe Isus, ce trăsături deosebite trebuie să avem în vedere?

Şi dacă vine la noi cu chipul unui răstignit?

 Isus se îndrepta spre Ierusalim, pentru a fi răstignit acolo.

Minunea orbului arată că ucenicii trebuie să îşi deschidă ochii pentru a-l recunoaşte şi în timpul pătimirii, morţii şi învierii.

Recunoaşterea ca Mesia şi Mântuitor, ca Fiu al lui Dumnezeu, este darul lui Isus. Singuri nu reuşim să îl recunoaştem, pentru că, în pătimire, mare este „masca” durerii sale şi a umilirii de condamnat, pentru alte motive, chiar şi după înviere.

 Ferice de cei care descoperă chipul lui Isus în durere, pentru că este chipul lui Dumnezeu, infinit în iubire!

În timpul pătimirii, sub această „mască” a durerii, doar câţiva îl recunosc pe Isus (de exemplu, centurionul), dar majoritatea nu-l recunoaşte (de exemplu, conducătorii evreilor, Iuda, chiar Petru etc.).

 Toată viaţa creştinului constă în deschiderea ochilor pentru a-l recunoaşte pe Isus şi, în acelaşi timp, în rugăciune: „Învăţătorule, fă să văd!”, pentru că doar el poate să ni se dezvăluie.

În orice faţă, mai ales în cea mai suferindă şi tristă, există o trăsătură, un contur al lui Isus, să deschidem ochii pentru a-l recunoaşte.

În fiecare dintre noi există ceva prin care ne asemănăm cu Isus, chiar dacă ceva mic, mic. Acel ceva trebuie dezvoltat pentru a ne asemăna mai mult cu el.

 Viaţa creştinului trebuie să fie imitarea lui Cristos, absorbindu-i mesajul şi înfăptuind faptele sale, în conformitate cu condiţia noastră.

În ce putem să ne asemănăm cu Isus astăzi şi în această săptămână? (Aşteptaţi cu răbdare răspunsurile şi comentaţi-le).

 Tată, cât costă o baterie?

– Ei, fiule, totul este scump şi banii se împuţinează tot mai mult!…

– Dar lumina electrică?

– Întreabă-l pe cel care se ocupă de contor. Este un adevărat dezastru.

– Iar soarele cât costă?

– Ţi-ai pus cumva în minte să mă oboseşti?

Răbdarea tatălui era pe punctul de a se epuiza. Alois a înţeles deja şi, pentru a nu se alege cu o palmă, tace. După cină, tăcerea durează încă de ambele părţi.

La ora culcării, când Alois s-a apropiat puţin timid de tatăl său pentru a-i ura noapte bună şi a-i imprima un sărut pe obraz, acesta, suspinând adânc, a început din nou să vorbească:

– Vrei să ştii cât costă soarele. Întreabă-i pe călugării la care mergi mereu, şi apoi spune-mi şi mie cât costă!

– Tată, spune cu aer triumfător Alois, ştiu, nu am nicio nevoie să îi întreb pe fraţi. Voiam doar să aflu dacă ştii şi tu.

– Să auzim!

– Lumânărelele costă, lumina electrică costă, dar soarele nu costă nici un bănuţ. Este gratis, fără fire şi fără contor. Vezi, tată? Este suficient să îi spunem „mulţumesc” Domnului care l-a creat pentru noi, şi nimic mai mult.

 Să-i mulţumim Domnului pentru lumina soarelui, dar mai ales pentru credinţa pe care ne-a dat-o.

 Tată Ceresc, știm că Îți iubești copiii și că vrei ce este mai bun pentru ei. Ajută-ne să ne amintim că nu trebuie să ne facem griji pentru nimic. Tot ce trebuie să facem este să vorbim și să Te întrebăm. Amin.

DUMINICA A XXIX-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Împărăția lui Dumnezeu este despre slujire nu despre premii

 Obiect

Se poate folosi o panglică albastră, o medalie sau trofeu

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,35-45

În acel timp, Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus şi i-au spus: "Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem". 36 El le-a spus: "Ce vreţi să fac pentru voi?" 37 Atunci ei i-au spus: "Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta în gloria ta!" 38 Dar Isus le-a spus: "Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat?" 39 Ei i-au spus: "Putem". Iar Isus le-a zis: "Potirul pe care-l beau eu îl veţi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi. 40 Însă a sta la dreapta sau la stânga mea nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit". 41 Când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare faţă de Iacob şi Ioan. 42 Chemându-i la sine, Isus le-a spus: "Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. 43 Dar între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru 44 şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor! 45 Pentru că nici Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi".

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 După cum probabil știți, ori de câte ori există un concurs, persoana care termină pe primul loc primește o panglică albastră, o medalie de aur sau poate un trofeu ca acesta. Îți dă un sentiment de bine să fii câștigător, nu-i așa? La urma urmei, ai muncit din greu și este plăcut să auzi aplauzele celorlalți când ți se acordă premiul. Când cineva vede că ai o panglică albastră, o medalie de aur sau un trofeu, știe că ai făcut ceva foarte special.

 Iacob și Ioan erau doi frați și erau ucenici ai lui Isus. Ei credeau că merită o recunoaștere specială în Împărăția lui Dumnezeu. Ei știau că Isus nu a împărțit niciodată panglici albastre, medalii de aur sau trofee, așa că au decis între ei exact ce onoare specială merită. Au mers să vorbească cu Isus în particular. „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îţi cerem”.

 – „Ce vreţi să fac pentru voi?” a întrebat Isus.

 Ei au răspuns: „Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta în gloria ta!”.

 „Nu știți ce cereți. Puteţi să beţi potirul pe care-l beau eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care eu sunt botezat? ”, le-a spus Isus.

 „Oh, da”, au răspuns ei, „putem”.

 „Potirul pe care-l beau eu îl veţi bea, iar cu botezul cu care sunt botezat eu veţi fi botezaţi. 40 Însă a sta la dreapta sau la stânga mea nu eu trebuie să dau, ci este pentru cei cărora le-a fost pregătit”.

 Fără îndoială, Iacob și Ioan au fost dezamăgiți de răspunsul lui Isus și, când ceilalți zece ucenici au auzit ce întrebaseră Iacob și Ioan, s-au înfuriat. La urma urmei, și ei meritau această onoare ca Iacob și Ioan. Isus le-a auzit agitația și i-a chemat pe toți. „Voi ştiţi că cei care sunt consideraţi conducători ai popoarelor le domină şi cei mari dintre ei îşi fac simţită puterea asupra lor. 43 Dar între voi să nu fie aşa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru 44 şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor!”, a spus Isus.

 Deci, vedeți, Împărăția lui Dumnezeu nu este despre recunoaștere, laudă și un scaun de onoare. Este vorba despre slujirea celorlalți. Pentru a vedea ce înseamnă asta, tot ce trebuie să faci este să te uiți la viața pe care a trăit-o Isus. El nu a venit să fie slujit, ci să slujească și și-a dat viața pentru ca noi să avem viața veșnică. Acesta este cel mai mare premiu pe care l-ar putea obține cineva.

 Cine este cu adevărat creştin? Cine este, într-adevăr, „ucenic al lui Isus”? Ne-o spune însuşi Isus: „Cel care vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru, cel care vrea să fie primul între voi să fie slujitorul tuturor”.

 Toţi vor primele locuri; toţi vor să reuşească, să facă o carieră, să aibă succes.

În schimb, Isus, care gândeşte ca Dumnezeu, la cina de taină, după ce le-a spălat picioarele ucenicilor săi, spune: „Voi mă numiţi Învăţător şi Domn, şi bine spuneţi, pentru că sunt. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, am spălat picioarele voastre, şi voi trebuie să vă spălaţi picioarele unii altora. V-am dat exemplu ca să mă urmaţi” (In 13).

 Adevăratul creştin, adevăratul ucenic este cel care, asemenea lui Isus, devine slujitor din iubire, până la moarte.

 Şi apostolii visau locuri de onoare în împărăţia lui Isus, atât de mult încât se certau…

În schimb, Isus ce dorea?

Planul lui era acesta: „Vreau să împlinesc voinţa Tatălui, vreau să le duc oamenilor iubirea, vreau să mântuiesc omenirea”.

 Un copil se juca „de-a preotul” împreună cu un copil de aceeaşi vârstă cu el, pe scara casei lui. Totul a mers bine până când micul lui prieten, sătul să fie doar ministrant, a urcat pe o treaptă mai sus şi a început să predice.

Copilul „preot” natural l-a certat imediat:

– Doar eu pot predica! Tu nu. Este partea mea. Strici jocul, eşti un rău!

Chemată, mama a intervenit şi i-a explicat copilului că, pentru a fi primitor, trebuia să îi permită şi celuilalt să predice.

În acel moment, copilul s-a îmbufnat puţin, apoi, luminându-se, a urcat pe o treaptă mai sus şi a răspuns:

– Bine, el poate continua să predice, dar eu o voi face pe Dumnezeu.

 Tată ceresc, fie ca noi, asemenea lui Isus, să trăim o viață de slujire față de ceilalți. Amin.

DUMINICA A XXVIII-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Cu Dumnezeu, toate sunt posibile

 Obiect

Un ac sau mai multe, ață normală și una mai groasă

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,17-30

În timp ce Isus pleca la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: "Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" 18 Isus i-a zis: "De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»" 20 Atunci el i-a zis: "Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea". 21 Isus, privindu-l fix, l-a îndrăgit şi i-a spus: "Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!" 22 Întristat de acest cuvânt, el a plecat abătut, pentru că avea multe bogăţii. 23 Atunci, privind în jur, Isus le-a spus discipolilor săi: "Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!" 24 Discipolii se mirau de cuvintele lui. Dar Isus, luând din nou cuvântul, le-a zis: "Copii, cât de greu este să se intre în împărăţia lui Dumnezeu! 25 Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu". 26 Iar ei erau peste măsură de uluiţi şi spuneau între ei: "Atunci, cine se poate mântui?" 27 Privindu-i, Isus le-a spus: "Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile". 28 Petru a început să-i spună: "Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat!" 29 Isus i-a zis: "Adevăr vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă sau fraţi sau surori, sau mamă sau tată sau copii, sau ogoare pentru mine şi pentru evanghelie 30 şi să nu primească însutit acum, în timpul acesta, case, fraţi, surori, mame, copii şi ogoare, dar şi persecuţii, iar în veacul care va veni, viaţa veşnică".

Cuvântul Domnului

ÎNVĂȚĂTURA

 Te-ai îmbrăcat vreodată dimineața și ai descoperit că șoseta are o gaură? Ce ați făcut în acel moment? Ați înlocuit-o, nu? Dar mama cu siguranță a luat un ac și o ață și a reparat-o.

 În primul rând, a băgat ața în ac. Hai să încercăm și noi asta. Ținem acul așa și introducem firul prin această mică gaură numită, „ochi”. (Arată ochiul.) Acest lucru ar putea fi destul de dificil. Credeți că voi reușiți? (Cereți ajutor și lăsați câțiva copii să încerce.)

 Această problemă de a băga ața prin ac ne duce cu gândul la ceea ce s-a întâmplat în evanghelia de astăzi. Într-o zi, un tânăr bogat a venit la Isus și l-a întrebat ce trebuie să facă pentru a merge în rai. Isus i-a răspuns: „Cunoşti poruncile: «Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»”.

 Ei bine, tânărul a spus că a urmat toate poruncile de când era mai mic. Câți dintre noi nu am încălcat niciodată, dar niciodată o poruncă, chiar și numai puțin? (Pauză pentru răspunsuri.)

 Atunci, Isus i-a spus că mai trebuie să facă un lucru: „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!”, a spus Isus.

 Tânărul a fost foarte dezamăgit. S-a întors și a plecat, pentru că era foarte bogat și nu era dispus să renunțe la averea și bunurile sale, nici măcar ca să meargă în rai.

 Atunci Isus s-a întors către ucenicii săi și a zis: „Mai uşor este ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”.

 Acum, introducerea firului prin urechea acului poate fi destul de dificilă. Dar dacă am încerca să trecem ceva mai mare prin urechea acului, credeți că am reuși? Să încercăm cu această ață mai groasă. (Faceți o pauză și țineți din nou acul.) Pare imposibil, nu-i așa? Dar dacă ne gândim la ce a spus Isus despre posibilitatea unei cămile de a trece prin urechea acului? Nici nu putem concepe așa ceva.

 Pare că Isus spune că este imposibil ca un om bogat să intre în rai. Dar nu este așa, pentru că în continuare Isus spune: „Pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile”. Acesta este Dumnezeul pe care îl slujim. Dumnezeul imposibilului!

 În viaţă există multe lucruri frumoase şi utile: joaca, şcoala, familia, sănătatea, munca, banii… Dumnezeu. Dar nu toate au aceeaşi importanţă.

Există o ierarhie de valori. De exemplu, banii valorează mai puţin decât sănătatea, sănătatea valorează mai mult decât joaca etc.

 Alege bine şi este înţelept în viaţă cel care ştie să pună bine în ordine aceste valori şi dă o mai mare importanţă acelor valori care merită, fără a le neglija pe celelalte.

 Pentru Isus, noi suntem mai importanţi decât toate lucrurile din lume, suntem mai importanţi chiar decât viaţa pământească.

Apostolii, experimentând o iubire imensă faţă de Isus şi faţă de oameni şi considerându-l lucrul cel mai important pentru această viaţă şi pentru veşnicie, au lăsat totul, chiar şi bărcile şi familiile lor, pentru a-l urma pe Isus şi pentru a obţine prietenia lui.

 Şi nouă astăzi ni se cere să facem o alegere.

Dacă îl alegem pe Isus, vom avea bucuria însutitului, asemenea apostolilor, însă, dacă vom alege bogăţiile, vom avea inima tristă, asemenea tânărului bogat despre care vorbeşte Evanghelia.

 Odată a murit un ţăran, pe cât de sărac, pe atât de bogat, şi a ajuns la porţile paradisului. În acelaşi moment, a ajuns şi un domn bogat, şi el doritor să intre.

Sfântul Petru a deschis poarta cu cheia şi i-a permis bogatului să intre, apoi a închis poarta la loc. De afară se auzea o mare sărbătoare cu muzică şi cântece în cinstea acelui om foarte bogat. Apoi s-a făcut din nou linişte şi sfântul Petru a venit, în sfârşit, să deschidă poarta şi sărăcuţului. Acesta credea că şi la intrarea lui se va face aceeaşi sărbătoare, în schimb, a fost luat de îngeri cu iubire, cu bucurie, dar fără fast exterior.

Atunci a îndrăznit să îl întrebe pe sfântul Petru care este motivul unei diferenţe atât de mari între el şi cel bogat. S-a schimbat oare învăţătura evangheliei? Sfântul Petru a răspuns:

– Nu este ceea ce crezi, dragul meu. Tu eşti infinit de preţios pentru noi, ca şi ceilalţi şi încă mai mult decât ceilalţi te vei bucura de toate plăcerile cerului. Dar vezi, oamenii săraci ca tine ajung în paradis în fiecare zi, în schimb, bogaţi vin foarte rar. Trebuie să aşteptăm ani, secole. De aceea am făcut o sărbătoare atât de mare la venirea acelui bogat!

 Tată Ceresc, suntem recunoscători că tu ești Dumnezeul imposibilului. Fără tine, ar fi imposibil pentru oricare dintre noi să ajungă în rai. Amin.

DUMINICA A XXVII-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Isus îi iubește în mod special pe copii

 Obiect

O Biblie pentru copii sau una obișnuită

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,2-16

 În acel timp, s-au apropiat de Isus fariseii şi, ca să-l pună la încercare, îl întrebau dacă îi este permis unui bărbat să-şi lase femeia. 3 Isus, răspunzând, le-a zis: "Ce v-a poruncit Moise?" 4 I-au spus: "Moise a permis să scrie un act de despărţire şi s-o lase". 5 Isus le-a spus: "Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. 6 Însă, de la începutul creaţiei, Dumnezeu «i-a făcut bărbat şi femeie; 7 de aceea omul îşi va părăsi tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui 8 şi cei doi vor fi un singur trup», astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. 9 Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!" 10 Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. 11 El le-a spus: "Oricine îşi lasă femeia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter cu ea. 12 Şi dacă ea, lăsându-şi bărbatul, se căsătoreşte cu un altul, comite adulter". 13 Îi aduceau copii ca să-i atingă, dar discipolii îi certau. 14 Văzând aceasta, Isus a fost cuprins de indignare şi le-a spus: "Lăsaţi copiii să vină la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu! 15 Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea". 16 Şi, luându-i în braţe, îi binecuvânta punându-şi mâinile peste ei. 

Cuvântul Domnului 

 ÎNVĂȚĂTURA

 Vreau să încep predica din această dimineață citind câteva versete din Biblie. (Deschideți Biblia la Marcu 10:15-16, dar cu Biblia întoarsă cu susul în jos.) Hmmm, se pare că întâmpin probleme în a citi în această dimineață. Mă întreb ce este în neregulă? Poate cineva dintre voi să mă ajute să înțeleg de ce am probleme cu cititul? (Copiii își vor da seama, fără îndoială, că Biblia este cu susul în jos și îți vor spune că ai Biblia cu susul în jos. Dacă nu, spuneți-le.) O, Doamne, am Biblia întoarsă cu susul în jos! Nu e de mirare că nu am putut să citesc. Să încercăm din nou. (Întoarceți Biblia drept și citiți Marcu 10:15-16.)

 Mica mea greșeală de a avea Biblia cu capul în jos îmi amintește de o greșeală pe care ucenicii lui Isus au făcut-o în ziua despre care am citit din Biblie în această dimineață. Mulți oameni aduceau copiii la Isus pentru ca el să-și pună mâinile peste ei și să-i binecuvânteze. Ucenicii i-au certat pe părinți pentru că credeau că îl deranjează pe Isus. I-a plăcut lui Isus ce au făcut ucenicii? Ei au crezut că Isus va fi mulțumit de gestul lor, dar nu a fost.

 În loc să fie mulțumit, Isus s-a mâniat pe ucenicii săi și a zis: „Lăsaţi copiii să vină la mine, nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu! Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea” Atunci Isus a luat copiii în brațe, punând mâinile peste ei și îi binecuvânta.

 Îmi imaginez că discipolii au crezut că îi sunt de ajutor lui Isus. El lucrase foarte mult pentru a preda, pentru a vindeca bolnavii și a hrăni mulțimile. Poate că discipolii s-au gândit că Isus are nevoie de odihnă sau poate s-au gândit că acei copii l-ar putea împiedica pe Isus să facă ceva mai important. Dar, la fel ca greșeala mea de a avea Biblia cu susul în jos, discipolii și-au dat gândirea peste cap. Ei au crezut că pentru Isus copiii mici sunt un deranj pentru Isus, în schimb, Isus a vrut ca toată lumea să fie mai mult asemenea copiilor. Isus îi iubește pe toți, dar în special pe copii.

 Copiii au un minunat avocat al apărării: Dumnezeu!

Copiii sunt slabi în comparaţie cu adulţii. Mulţi le fac nedreptăţi şi abuzuri copiilor (se pot relata câteva fapte).

Cu toate acestea cât de multă grijă are Dumnezeu de voi.

Toată Biblia afirmă că Dumnezeu este apărătorul celor mici, părinte al orfanilor.

 De multe ori apar neînțelegeri între părinți, fie din cauza neajunsurilor, fie din cauza egoismului, a mândriei.

Dragii mei, vreţi ca, în ciuda dificultăţilor, familiile voastre să rămână mereu unite? Puteţi face cel puţin două lucruri foarte utile:

-asiguraţi-vă că acasă este prezent mereu Cristos, care este cel mai bun mijlocitor, apărător al părinţilor voştri;

-iubiţi-i şi ajutaţi-i pe cei dragi vouă, mai ales în momentele dificile.

 De multe ori și noi suntem tentați să ne separăm de părinți, de frați, de prieteni, de colegi din cauza păcatelor. Iată ce ne spune Sfântul Augustin despre timpul când era el copil:

 

Mărturisesc, Dumnezeul meu, că pe când eram copil… prin infinite minciuni îmi înşelam învăţătorii, maeştrii şi părinţii, din cauza maniei de a mă juca… Mai furam câte ceva din cămară sau de pe masa părinţilor mei, fie atras de gât, fie pentru a împărţi prietenilor… Şi în timp ce mă jucam cu ei, încercam să câştig înşelând, pentru a fi considerat ca bun, lucru pe care nu îl suportam la ei: şi dacă descopeream, îi insultam; în schimb, când eram descoperit eu, mă înfuriam pe toţi, în loc să spun adevărul… (Confesiuni, L. I, cap. XIX).

 

 Cu toții trebuie să ne amintim că Isus nu vrea vreodată să stăm departe de el.

 Tatăl nostru, ajută-ne pe toți să venim la Isus ca niște copii. Avem încredere în el și ne punem credința în el. Amin.