DUMINICA A XXV-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Măreția provine din slujirea altora

 Obiect

Un breloc cu chei

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,30-37

 În acel timp, plecând de acolo, Isus străbătea Galileea şi nu voia ca cineva să ştie, 31 căci îi învăţa pe discipolii săi şi le spunea: "Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor şi îl vor ucide, iar după ce îl vor ucide, a treia zi va învia". 32 Ei însă nu înţelegeau cuvântul şi se temeau să-l întrebe. 33 Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: "Despre ce aţi discutat pe drum?" 34 Însă ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii despre cine este mai mare. 35 Aşezându-se, s-a adresat celor doisprezece şi le-a spus: "Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!" 36 Şi, luând un copil, l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, luându-l în braţe, le-a spus: 37 "Oricine primeşte un astfel de copil în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis".

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Există o povestire despre cel mai frumos pește din ocean. Solzii lui erau foarte colorați în nuanță de albastru, verde, violet, argintii strălucitori. Era foarte frumos, dar era și foarte egoist și egocentric. Era atât de frumos încât s-a gândit că este prea bun pentru a se juca cu ceilalți pești din ocean.

 Într-o zi, un mic pește albastru i-a cerut peștelui curcubeu unul dintre solzii lui frumoși și strălucitori dar el a refuzat. Din cauza egoismului său, era foarte nepopular printre ceilalți pești. Nu era doar cel mai frumos pește din ocean, ci și cel mai singuratic.

 I-a spus steluței de mare despre problema lui, iar aceasta l-a trimis să vorbească cu o caracatiță bătrână și înțeleaptă. Caracatița i-a spus că, dacă vrea să fie fericit, ar trebui să dea unul dintre solzii lui frumoși fiecăruia dintre pești. Peștele Curcubeu nu și-a putut imagina să facă așa ceva.

 Micul pește albastru venit și a cerut din nou unul dintre solzii lui. El a ezitat o clipă, dar în cele din urmă și-a scos unul dintre solzi și i la dat micului pește albastru. Când ceilalți au văzut peștișorul albastru cu un solz strălucitor, Peștele Curcubeu a fost înconjurat de pești, cerând unul dintre solzii lui strălucitori. Înainte să-și dea seama, își dăduse toate solzii strălucitori, cu excepția unuia. Deodată și-a dat seama că, deși nu mai era cel mai frumos pește din ocean, era mai fericit ca niciodată.

 Priviți acest breloc! Ați mai văzut vreodată atâtea chei? Sunt mai multe forme și dimensiuni. Care dintre aceste chei crezi că este cea mai importantă? Ei bine, dacă vreau să intru în casă, aceasta ar fi cea mai importantă cheie. Dacă aș vrea să intru în biserică, această cheie ar fi cea mai importantă. Uită-te la această cheie mică. Cu siguranță nu ar putea fi foarte importantă. Decât, dacă, nu trebui să deschid cutia poștală. În caz contrar, ar fi destul de importantă!

 Ar fi destul de prostesc să ne certăm despre care dintre aceste chei este cea mai importantă, nu-i așa? Dar ce părere avem de oameni? Ați auzit vreodată oameni certându-se între ei despre care dintre ei este cel mai mare? Eu da! Chiar și între voi, copii, există asemenea dispute, nu-i așa? S-ar putea să fiți surprinși să știți că până și discipolii lui Isus au avut o astfel de dispută. Într-o zi, ucenicii mergeau pe drum cu Isus și au început să se certe între ei. Isus i-a auzit și, când au ajuns la locul unde mergeau, a întrebat: „Despre ce aţi discutat pe drum?” Ucenicii au tăcut. Erau stânjeniți pentru că discutaseră care dintre ei era cel mai mare.

 Isus s-a așezat și le-a spus ucenicilor săi. „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toţi şi slujitorul tuturor!”.

 Nu cred că asta au vrut să audă ucenicii, nu-i așa? Ei sperau să-l audă pe Isus spunând că vor avea o poziţie de mare importanţă în împărăţia lui. În schimb, Isus a chemat la el un copil mic, l-a luat în brațe și a spus: „Oricine primeşte un astfel de copil în numele meu, pe mine mă primeşte; iar cine mă primeşte pe mine, nu pe mine mă primeşte, ci pe acela care m-a trimis”.

 Acum vă întreb pe voi: cine credeți că este cea mai mare persoană care a trăit vreodată? Ai numi un sportiv celebru? O vedetă de cinema? Un lider mondial? Cred că am fi cu toții de acord că Isus Cristos a fost cea mai mare persoană care a trăit vreodată. De ce? Pentru că, deși era Dumnezeu, a renunțat la toate privilegiile sale divine și a devenit slujitor.

 Cel care vrea să îl urmeze pe Isus trebuie să aleagă ultimul loc.

Ştiţi de ce sunt certuri în casă, la şcoală, la joacă şi în viaţă? Ştiţi de ce sunt războaie? Pentru că toţi aleargă, dând din coate, pentru a prinde primele locuri…; aşa cum este şi printre cei mici, la fel este şi printre cei mari…, în politică, la muncă, în raporturile sociale. În felul acesta nu este imitat Isus, nu suntem creştini!

 Cu Isus, cel care vrea cu orice preţ să învingă, pierde; cel care ştie să piardă din iubire este într-adevăr victorios, aşa cum este Cristos cel înviat. Care este adevărata victorie? Cea obţinută din iubire.

 Isus îi iubeşte pe cei din urmă, Isus îi iubeşte pe copii.

În fiecare clasă este cineva ultimul… Întotdeauna este cineva ales ultimul la joacă… Întotdeauna este un copil care este considerat ca „bun de nimic”. Şi mai sunt şi copii cu handicap!

Copilul, în timpul lui Isus, şi chiar şi astăzi, este fiinţa cea mai slabă, incapabilă să trăiască singură, nefiind apt pentru muncă… Mulţi copii sunt ucişi, loviţi, bruscaţi, abandonaţi. Dar Isus îi ţine de mână! Dar Isus îi pune primii în împărăţia sa, pentru că priveşte la inima lor.

În Biserică, copiii au aceleaşi drepturi cu cei mari, pentru că sunt copiii lui Dumnezeu ca şi cei mari!

 Se povesteşte că, într-o zi, un diavol i-a apărut unui sfânt care se pregătea să se roage în deşert. Era foarte furios. Avea chiar un bici. I-a spus:

– Tot ce faci tu pot face şi eu. Tu posteşti, iar eu nu mănânc niciodată; tu eşti spiritual, eu sunt spirit pur; tu faci minuni, şi eu…

Atunci sfântul l-a întrebat pe diavol:

– Atunci de ce nu eşti fericit ca şi mine?

– Pentru că tu poţi face ceva, răspunse ispititorul, ce nu pot face eu!

– Ce?

– Să mă umilesc, să îi slujesc pe ceilalţi! a răspuns până la urmă mânios. Apoi a dispărut.

 Sunt multe chei pe brelocul meu. O cheie pe care nu o vei găsi pe acest breloc este cheia măreției. Cheia măreției este să ai inimă de slujitor, o inimă ca a lui Isus.

 Tată ceresc, dă-ne o inimă de slujitor, o inimă ca a lui Isus. Amin.