DUMINICA A XXI-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Urmându-l pe Isus

 Obiect

Nu este necesar

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,60-69

 În acel timp, mulţi dintre discipolii lui Isus au zis: "Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?" 61 Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: "Vă scandalizează acest lucru? 62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde era mai înainte? 63 Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred!" De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda. 65 Şi le-a zis: "De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl". 66 După aceasta, mulţi dintre discipolii lui au plecat şi nu mai mergeau cu el. 67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: "Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?" 68 Simon Petru i-a răspuns: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Aţi auzit de jocul „urmează liderul”? Regulile sunt foarte simple. În primul rând trebuie ales un lider. Apoi trebuie să îl urmezi oriunde merge și să faci orice face el. Treci prin bălți, sari peste garduri sau te urci în vreun copac, totul pentru a rămâne în joc pentru că nimeni nu vrea să renunțe, nu-i aşa?

 „Urmează liderul” este un joc grozav, dar în viața noastră de zi cu zi jucăm și noi acest joc. La școală, la biserică, în sport, în orice activitate la care putem participa, există întotdeauna lideri. În fiecare zi alegem ce lider vom urma.

 Într-o zi, Isus învăța în sinagogă și le-a spus oamenilor: „Eu sunt pâinea vie care s-a coborât din cer. Cel ce se hrănește cu această pâine va trăi în veci”. A fost o învățătură dificilă de înțeles pentru unii. Când au auzit-o, au spus: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?”. Unii dintre ei au renunțat să-l urmeze pe Isus după acea zi.

 Isus știa că mulți oameni se vaită și se plâng, așa că s-a întors către cei doisprezece pe care i-a ales să-i fie ucenici și le-a zis: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?”

 Ca de obicei, Petru a fost cel care a vorbit: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”. Ucenicii au răspuns chemării de a-l urma pe Isus. Nu mai puteau să se răzgândească acum.

 Tu te-ai hotărât să-l urmezi pe Isus? Poate că nu este întotdeauna ușor, dar odată ce te-ai hotărât să-l urmezi, nu mai există întoarcere.

 Şi cum ne dăm seama cel mai bine dacă l-am ales pe Isus ca să îl urmăm? Mai ales participând la Sfânta Liturghie.

 Euharistia ne spune cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi cât de mult trebuie să ne iubim!

Tocmai pentru că Liturghia este un mister de credinţă şi de iubire, suntem invitaţi astăzi, ca şi apostolii după discursul din Cafarnaum, la o alegere decisivă: să îl alegem pe Isus şi iubirea lui, chiar dacă se cere jertfă, să facem alegerea de a participa mereu şi activ la celebrarea euharistică festivă.

De ce este frumos şi util să participăm la Liturghie duminica?

Răspunsul este uşor: pentru a cunoaşte tot mai bine cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi pentru a creşte în iubirea creştină; pentru a da, uniţi cu Isus, un cult deplin Domnului, de laudă, de mulţumire, de iubire.

Suntem ca nişte maşini… dacă nu facem plinul de iubire cel puţin o dată pe săptămână, cum putem trăi? Cum putem să înaintăm pe drumul de fii ai lui Dumnezeu?

 Liturghia este ca o „şcoală”, o „sală de antrenament” în iubire. Dacă cineva nu merge la şcoală, nu se antrenează niciodată, cum poate creşte şi deveni mare ucenic al regelui iubirii?

 Liturghia este banchetul familiei lui Dumnezeu. Cum poate o familie care nu se adună niciodată, care nu ia cina niciodată împreună, să se considere o familie? Noi suntem din familia lui Dumnezeu, noi suntem fiii lui Dumnezeu: cel puţin o dată pe săptămână trebuie să gustăm bucuria de a fi toţi uniţi cu Tatăl, în casa sa! „Dar eu mă rog singur, mănânc singur!” – ar putea spune cineva, iar eu îi răspund: „Şi ce viaţă spirituală ai? Eşti un om fără familie!” Creştinii sunt fraţii lui Cristos, familia lui Dumnezeu. Nu solitari.

 În cadrul Liturghiei, noi celebrăm împreună cu Isus, în bucurie şi în odihnă festivă, triumful său asupra răului şi al morţii: luăm hrana lui Dumnezeu, medicamentul nemuririi, chezăşia victoriei. „Cel care mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă”. Şi nu ţi se pare acesta un motiv de bucurie şi de interes?

 Cel care nu participă la celebrarea euharistică se înstrăinează de familie, Trupul mistic al lui Cristos care este Biserica; se lipseşte de marile tezaure spirituale şi de o mare bucurie a inimii.

 Într-o zi, recitând Rozariul, Pr. Humbert intră în pădure. În doar câteva minute s-a rătăcit. Nu mai ştie nici în ce direcţie trebuie să meargă. Merge la întâmplare. Merge şi ajunge, în sfârşit, la o cabană micuţă. Acolo era un bătrânel. Cere să fie găzduit pe timpul nopţii. Imediat ce bătrânelul şi-a dat seama că este preot, toate dificultăţile au dispărut. Împart împreună cina săracă, apoi Humbert adoarme epuizat.

A doua zi dimineaţă, îl trezeşte un zgomot de mulţime. Peste o sută de persoane sunt în jurul cabanei.

– Ce se întâmplă? îl întreabă Humbert pe bătrân. De unde vin aceştia?

– Părinte, celebraţi o Liturghie pentru noi?

– Da, sigur! Dar aceşti oameni?

– Când mi-aţi spus că sunteţi preot v-am invitat în cabana mea ca să dormiţi, spune senin bătrânul, şi apoi am plecat şi am făcut turul întregii regiuni pentru a le spune tuturor că rugăciunea pe care o facem în fiecare săptămână a fost ascultată.

Nu erau sate în acea zonă imensă, ci doar multe cabane împrăştiate în pădure.

– Părinte, noi ne rugăm în fiecare săptămână ca să primim harul de a participa măcar la o Liturghie înainte de a muri.

– De câte luni vă rugaţi aşa? întreabă Humbert tulburat.

– Părinte, nu sunt luni, sunt şapte ani de când ne adunăm în fiecare săptămână pentru a ne ruga pentru privilegiul Liturghiei!

 Dragă Isuse, ne-ai chemat să te urmăm. Fie ca noi să răspundem: „Da, Doamne, te voi urma, fără ezitare, fără ezitare”. Amin.