DUMINICA A XXI-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Urmându-l pe Isus

 Obiect

Nu este necesar

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,60-69

 În acel timp, mulţi dintre discipolii lui Isus au zis: "Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?" 61 Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: "Vă scandalizează acest lucru? 62 Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcându-se acolo unde era mai înainte? 63 Duhul este acela care dă viaţa, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred!" De fapt, Isus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este acela care îl va trăda. 65 Şi le-a zis: "De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl". 66 După aceasta, mulţi dintre discipolii lui au plecat şi nu mai mergeau cu el. 67 Atunci, Isus le-a zis celor doisprezece: "Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?" 68 Simon Petru i-a răspuns: "Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, 69 iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Aţi auzit de jocul „urmează liderul”? Regulile sunt foarte simple. În primul rând trebuie ales un lider. Apoi trebuie să îl urmezi oriunde merge și să faci orice face el. Treci prin bălți, sari peste garduri sau te urci în vreun copac, totul pentru a rămâne în joc pentru că nimeni nu vrea să renunțe, nu-i aşa?

 „Urmează liderul” este un joc grozav, dar în viața noastră de zi cu zi jucăm și noi acest joc. La școală, la biserică, în sport, în orice activitate la care putem participa, există întotdeauna lideri. În fiecare zi alegem ce lider vom urma.

 Într-o zi, Isus învăța în sinagogă și le-a spus oamenilor: „Eu sunt pâinea vie care s-a coborât din cer. Cel ce se hrănește cu această pâine va trăi în veci”. A fost o învățătură dificilă de înțeles pentru unii. Când au auzit-o, au spus: „Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?”. Unii dintre ei au renunțat să-l urmeze pe Isus după acea zi.

 Isus știa că mulți oameni se vaită și se plâng, așa că s-a întors către cei doisprezece pe care i-a ales să-i fie ucenici și le-a zis: „Nu cumva vreţi să plecaţi şi voi?”

 Ca de obicei, Petru a fost cel care a vorbit: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”. Ucenicii au răspuns chemării de a-l urma pe Isus. Nu mai puteau să se răzgândească acum.

 Tu te-ai hotărât să-l urmezi pe Isus? Poate că nu este întotdeauna ușor, dar odată ce te-ai hotărât să-l urmezi, nu mai există întoarcere.

 Şi cum ne dăm seama cel mai bine dacă l-am ales pe Isus ca să îl urmăm? Mai ales participând la Sfânta Liturghie.

 Euharistia ne spune cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi cât de mult trebuie să ne iubim!

Tocmai pentru că Liturghia este un mister de credinţă şi de iubire, suntem invitaţi astăzi, ca şi apostolii după discursul din Cafarnaum, la o alegere decisivă: să îl alegem pe Isus şi iubirea lui, chiar dacă se cere jertfă, să facem alegerea de a participa mereu şi activ la celebrarea euharistică festivă.

De ce este frumos şi util să participăm la Liturghie duminica?

Răspunsul este uşor: pentru a cunoaşte tot mai bine cât de mult ne iubeşte Dumnezeu şi pentru a creşte în iubirea creştină; pentru a da, uniţi cu Isus, un cult deplin Domnului, de laudă, de mulţumire, de iubire.

Suntem ca nişte maşini… dacă nu facem plinul de iubire cel puţin o dată pe săptămână, cum putem trăi? Cum putem să înaintăm pe drumul de fii ai lui Dumnezeu?

 Liturghia este ca o „şcoală”, o „sală de antrenament” în iubire. Dacă cineva nu merge la şcoală, nu se antrenează niciodată, cum poate creşte şi deveni mare ucenic al regelui iubirii?

 Liturghia este banchetul familiei lui Dumnezeu. Cum poate o familie care nu se adună niciodată, care nu ia cina niciodată împreună, să se considere o familie? Noi suntem din familia lui Dumnezeu, noi suntem fiii lui Dumnezeu: cel puţin o dată pe săptămână trebuie să gustăm bucuria de a fi toţi uniţi cu Tatăl, în casa sa! „Dar eu mă rog singur, mănânc singur!” – ar putea spune cineva, iar eu îi răspund: „Şi ce viaţă spirituală ai? Eşti un om fără familie!” Creştinii sunt fraţii lui Cristos, familia lui Dumnezeu. Nu solitari.

 În cadrul Liturghiei, noi celebrăm împreună cu Isus, în bucurie şi în odihnă festivă, triumful său asupra răului şi al morţii: luăm hrana lui Dumnezeu, medicamentul nemuririi, chezăşia victoriei. „Cel care mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă”. Şi nu ţi se pare acesta un motiv de bucurie şi de interes?

 Cel care nu participă la celebrarea euharistică se înstrăinează de familie, Trupul mistic al lui Cristos care este Biserica; se lipseşte de marile tezaure spirituale şi de o mare bucurie a inimii.

 Într-o zi, recitând Rozariul, Pr. Humbert intră în pădure. În doar câteva minute s-a rătăcit. Nu mai ştie nici în ce direcţie trebuie să meargă. Merge la întâmplare. Merge şi ajunge, în sfârşit, la o cabană micuţă. Acolo era un bătrânel. Cere să fie găzduit pe timpul nopţii. Imediat ce bătrânelul şi-a dat seama că este preot, toate dificultăţile au dispărut. Împart împreună cina săracă, apoi Humbert adoarme epuizat.

A doua zi dimineaţă, îl trezeşte un zgomot de mulţime. Peste o sută de persoane sunt în jurul cabanei.

– Ce se întâmplă? îl întreabă Humbert pe bătrân. De unde vin aceştia?

– Părinte, celebraţi o Liturghie pentru noi?

– Da, sigur! Dar aceşti oameni?

– Când mi-aţi spus că sunteţi preot v-am invitat în cabana mea ca să dormiţi, spune senin bătrânul, şi apoi am plecat şi am făcut turul întregii regiuni pentru a le spune tuturor că rugăciunea pe care o facem în fiecare săptămână a fost ascultată.

Nu erau sate în acea zonă imensă, ci doar multe cabane împrăştiate în pădure.

– Părinte, noi ne rugăm în fiecare săptămână ca să primim harul de a participa măcar la o Liturghie înainte de a muri.

– De câte luni vă rugaţi aşa? întreabă Humbert tulburat.

– Părinte, nu sunt luni, sunt şapte ani de când ne adunăm în fiecare săptămână pentru a ne ruga pentru privilegiul Liturghiei!

 Dragă Isuse, ne-ai chemat să te urmăm. Fie ca noi să răspundem: „Da, Doamne, te voi urma, fără ezitare, fără ezitare”. Amin.

DUMINICA A XX-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Isus, Pâinea Vieții, ne dă viața veșnică

 Obiect

Se poate folosi un carton pe care să scrie ceva ce scriu cerșetorii

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,51-58

 În acel timp, Isus le-a zis mulţimilor: "Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii". 52 Atunci iudeii au început să discute aprins între ei, spunând: "Cum poate acesta să ne dea să mâncăm trupul său?" 53 Dar Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi. 54 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 55 Pentru că trupul meu este adevărată hrană, iar sângele meu este adevărată băutură. 56 Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi eu în el. 57 Aşa cum m-a trimis Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, la fel, şi cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine. 58 Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cine mănâncă această pâine va trăi în veci". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Cu siguranță atunci când ați fost în orașele mai mari ați văzut cerșetori sau oameni ai străzii. Oameni murdari, îmbrăcați în haine zdrențuite, stând la colțul unei străzi aglomerate, ținând în sus un panou ca acesta pe care scrie: „Voi lucra pentru mâncare”. Ați văzut? La ce v-ați gândit în acel moment? Trebuie să fiu sincer și să recunosc că unele dintre lucrurile care îmi vin în minte sunt: „Mă întreb dacă ar fi cu adevărat dispuși să lucreze sau doar caută o mână de ajutor?” Sau mă gândesc: „Dacă le-aș da bani, ar cumpăra mâncare sau i-ar cheltui pe droguri și alcool?”

 Ce crezi că ar vrea Isus să facem când îi vedem pe acești oameni? Poate că ar vrea să intrăm într-un McDonald's și să le cumpărăm un Big Mac și o Coca-Cola. Isus a fost mereu preocupat de nevoile fizice ale oamenilor. De aceea și-a petrecut atât de mult timp vindecând pe cei bolnavi, dând vedere orbilor și hrănind pe cei flămânzi. Nu crezi că vrea să facem și noi la fel?

 Isus nu era preocupat doar de stomacurile goale, ci și mai mult de inimile goale. Într-o zi, după ce a umplut stomacurile goale a peste 5.000 de oameni, Isus le-a spus: „Eu sunt pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi pentru în veci”. Isus le spunea că a venit să-și dea viața pentru ca ei să aibă viață veșnică dacă ar crede în El.

 Isus dorește să fim preocupați de stomacul gol, dar dorește să fim preocupați și de inimile goale. Pe măsură ce împărțim pâinea noastră cu cei flămânzi, să împărtășim și povestea lui Isus, Pâinea Vieții, pentru ca ei să mănânce și să nu moară niciodată.

 Invitându-ne în fiecare duminică la Liturghie, Domnul ne pregăteşte o masă de sărbătoare.

Lui Isus îi plăcea să mănânce cu lumea şi, de fiecare dată când era invitat la cină, lăsa mereu daruri spirituale.

Îţi aminteşti câteva invitaţii la masă pe care le-a primit Isus? (De la Levi, de la Marta şi Maria, de la Simon, de la Petru etc).

Îţi aminteşti ce daruri le lăsa Isus celor care îl invitau? (Iertarea, cuvântul său, harul său, vindecarea).

Isus vrea să stea la masă cu noi, dar şi mai mult vrea astăzi ca noi să stăm la masă cu el, pentru a realiza o comuniune de iubire şi pentru a ne oferi darurile sale spirituale.

 Dumnezeu vrea o singură zi pentru el, dar care este… şi pentru noi.

 Un muncitor lua în râs un coleg al lui bun creştin, pentru că duminica nu lucra pentru nimic în lume.

Atunci, colegul i-a explicat:

– Imaginează-ţi că am şapte mii de lei în buzunar. Întâlnesc un sărăcuţ care îmi cere pomană. Eu, emoţionat, îmi fac calcule şi îi dau şase mii.

Ce zici de aceasta?

– Aş spune că eşti foarte generos, a răspuns muncitorul. Săracul ţi-ar fi foarte recunoscător.

– Foarte bine. Dar iată că acel sărăcuţ sare la mine şi încearcă să îmi fure şi ultima mie de lei.

Ce zici de aceasta?

– Aş spune că face foarte rău. Cu o asemenea reacţie nu ar merita nici un ajutor!

Atunci, colegul a încheiat:

– Prietene, aceasta este istoria ta. Domnul ne-a dat şase zile pe săptămână pentru a lucra, cerând ca a şaptea zi să ţi-o dedici familiei, sufletului tău, recunoştinţei faţă de el. În schimb tu, în loc să îi fii recunoscător, îi furi şi ziua a şaptea. Ce crezi?

 Părinte ceresc, îți mulțumim că l-ai trimis pe Isus, Pâinea Vieții, ca să mâncăm și să nu murim niciodată. Amin.

DUMINICA A XIX-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Isus este pâinea vieții

 Obiect

Imagine cu piramida alimentelor (o căutare pe google vă oferă mai multe variante)

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,41-51

În acel timp, iudeii murmurau împotriva lui Isus, pentru că spusese: "Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer", 42 şi spuneau: "Nu este oare acesta Isus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum de spune acum: «M-am coborât din cer»?" 43 Isus a răspuns şi le-a zis: "Nu mai murmuraţi între voi! 44 Nimeni nu poate să vină la mine dacă nu-l atrage Tatăl care m-a trimis şi eu îl voi învia în ziua de pe urmă. 45 Este scris în profeţi: «Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Oricine a auzit şi a învăţat de la Tatăl vine la mine. 46 Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, decât numai cel care este de la Dumnezeu: acesta l-a văzut pe Tatăl. 47 Adevăr, adevăr vă spun: cine crede are viaţa veşnică. 48 Eu sunt pâinea vieţii. 49 Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit. 50 Aceasta este pâinea care se coboară din cer, ca, dacă mănâncă cineva din ea, să nu moară. 51 Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care o voi da eu este trupul meu pentru viaţa lumii". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ați văzut vreodată o imagine cu piramida alimentară? Ce este această piramidă? Piramida alimentară a fost dezvoltată pentru a ne ajuta să știm ce fel de alimente ar trebui să mâncăm pentru a ne ajuta să creștem puternici și sănătoși. Am adus cu mine o astfel de imagine. Ea prezintă toate grupele de alimente. Vedem aici cereale, legume, fructe, lactate, carne, grăsimi și dulciuri.

 După cum puteți vedea, cea mai mare parte a piramidei o reprezintă alimentele pe care le facem din cereale. Care sunt unele dintre aceste alimente? Să vedem, există pâine, cereale, brioșe, tortilla și multe alte lucruri bune de mâncat. Majoritatea lucrurilor pe care le facem din cereale nu numai că au un gust bun, dar sunt bune și pentru noi. Pâinea a fost întotdeauna considerată a fi unul dintre cele mai importante alimente ale noastre. De fapt, a fost numit „toiagul vieții”.

 Chiar și în vremurile biblice, pâinea era foarte importantă pentru viață. Vă amintiți când Dumnezeu a oferit pâine israeliților când erau în deșert? În fiecare dimineață Dumnezeu trimitea pâine din cer pentru ca oamenii să mănânce. Sunt sigur că vă amintiți și de momentul când Isus a hrănit o mulțime de 5000 de oameni cu doar cinci pâini și doi pești mici. Vă amintiți când Isus și-a învățat ucenicii să se roage? El i-a învățat să spună: „Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele”. Da, pâinea este, și a fost întotdeauna, o parte foarte importantă a vieții.

 O pâine nu va dura pentru totdeauna. Devine veche și uscată. Nu numai atât, dar când o mâncăm, suntem mulțumiți pentru puțin timp și apoi ne este din nou foame. Chiar dacă Isus știa că pâinea este foarte importantă pentru viață, el dorea ceva mai mult pentru copiii săi. Își dorea ceva care să dureze pentru totdeauna. Într-o zi, în timp ce învăța, Isus a spus: „Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, va trăi în veci."

 Dacă vrem să trăim, avem nevoie de pâine. Dacă vrem să trăim pentru totdeauna, avem nevoie de Isus, Pâinea Vieții.

 Isus, prin prezenţa sa, prin pâinea sa şi prin cuvântul său, este susţinătorul vieţii creştine.

La Liturghie noi ne facem aprovizionarea cu credinţă şi iubire pentru a merge împreună cu Isus.

 Susţinut şi „săturat” de prezenţa, de pâinea şi de cuvântul lui Isus, fiecare dintre noi este chemat să îi susţină pe cei săraci în drumul lor.

Cum? S-a spus în a doua lectură: „Fiţi darnici, aşa cum şi Cristos v-a iubit şi s-a dat pe sine pentru voi”.

 Un copil care se pregătea pentru prima sfântă Împărtăşanie a fost întrebat:

– Cum poate Isus să fie prezent în acelaşi timp în atâtea persoane?

Copilul, fără a se nelinişti, l-a întrebat pe cel care îi pusese întrebarea:

– Câte ferestre sunt în oraşul tău? Acela a răspuns:

– Nu ştiu.

   Şi a mai întrebat:

– Soarele intră prin toate acele ferestre?

– Desigur!

Atunci copilul a spus:

– Isus este ca soarele. Nu îi este greu să intre în sufletul şi în casele tuturor, dacă inima este gata să primească lumină!

 Tatăl nostru, îți mulțumim pentru Isus, Pâinea Vieții. Ne rugăm ca fiecare dintre noi astăzi să ia și să mănânce, ca să trăiască pentru totdeauna. Amin.

DUMINICA A XVIII-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Isus este cel trimis de Dumnezeu

 Obiect

O sticlă sau doză de Coca Cola, plină sau goală

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 6,24-35

 În acel timp, când a văzut mulţimea că nici Isus, nici discipolii lui nu sunt acolo, s-au urcat şi ei în bărci şi au venit la Cafarnaum căutându-l pe Isus. 25 Găsindu-l pe ţărmul celălalt al mării, i-au spus: "Rabbi, când ai ajuns aici?" 26 Isus le-a răspuns şi le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. 27 Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său". 28 Atunci i-au zis: "Ce să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?" 29 Isus a răspuns şi le-a zis: "Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis el". 30 Iar ei i-au spus: "Ce semn faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti? 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer»". 32 Atunci Isus le-a zis: "Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă viaţă lumii". 34 Ei i-au zis: "Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!" Isus le-a spus: 35 "Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată". 

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Compania de băuturi răcoritoare Coca-Cola este în afaceri de mai bine de 100 de ani. Este cineva aici astăzi care nu a băut niciodată o Cola? Mă îndoiesc de asta. Există multe alte băuturi răcoritoare, dar există o singură Cola. De fapt, unul dintre cele mai populare sloganuri folosite vreodată în reclamele Coca-Cola este: „Este adevăratul lucru”. Coca Cola poate fi „lucrul adevărat” atunci când vine vorba de băuturi răcoritoare, dar în Evanghelia de astăzi am auzit ce este mult mai important atunci când vine vorba de „lucrul adevărat” din viața noastră.

 O mulțime de oameni care au fost prezenți când Isus i-a hrănit pe cei 5.000 au mers să-l caute. S-au urcat în bărci și au mers pe malul celălalt al lacului, unde l-au găsit. L-au întrebat: „Rabbi, când ai ajuns aici?”

 Isus le-a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său”.

 Nu sunt sigur ce a vrut să spună Isus că Dumnezeu l-a însemnat cu sigiliul său, dar îmi amintesc că atunci când Isus a fost botezat de Ioan Botezătorul, un glas din cer a spus: „Acesta este Fiul meu preaiubit. În el mi-am găsit plăcerea.” De asemenea, îmi amintesc că atunci când Isus s-a arătat pe Muntele Tabor împreună cu Moise și Ilie, un glas din cer a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit. Ascultați de el!” Aceste două evenimente ar putea fi cu siguranță considerate sigiliul aprobării lui Dumnezeu cu privire la Fiul său.

 După ce Isus a spus mulțimii că Dumnezeu l-a însemnat, ei i-au spus lui Isus: „Ce semn faci tu, ca să vedem şi să credem în tine? Ce înfăptuieşti? 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu”.

 Isus a răspuns: „Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă va da pâinea din cer, cea adevărată. Eu sunt pâinea vieţii. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată”.

 Unii oameni de astăzi caută un semn de la Dumnezeu care să le arate că Isus este adevăratul lucru. În cuvântul lui Dumnezeu, El ne-a dat singurul semn de care aveam nevoie. El i-a dat lui Isus sigiliul său. El a spus: „Acesta este Fiul Meu”. Deci, nu există nicio îndoială că Isus este adevăratul lucru!

 Prea des suntem răi… Nu ne iubim… Uneori chiar şi în familie… Suntem dezbinaţi, ţinem între noi ranchiună, poate chiar ură; ne vorbim de rău unii pe alţii… Murmurăm ca evreii în deşert (cf. prima lectură).

Şi totuşi, suntem creştini, al căror semn distinctiv ar trebui să fie iubirea reciprocă. Avem nevoie de un medic care să ne vindece, un antrenor care să ne educe la iubire (cf. Evanghelia).

 Cine este acest medic, antrenor de iubire? Isus! Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii!

 Sfântul Doroteu îi învăţa pe călugării săi: „Iată o imagine a vieţii creştine. Ea este ca un cerc. Dumnezeu stă în mijloc, în centru; noi, oamenii, în jur, pe circumferinţă. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât ne apropiem mai mult unul de altul în iubire”.

 Părinte, îți mulțumim că l-ai trimis pe Fiul tău. Suntem recunoscători că putem ști că Isus este adevăratul lucru și că nu avem nevoie de nimic altceva decât să credem în El. Amin.