DUMINICA A XI-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Lucrurile mari pornesc de la începuturi mici

 Obiect

Câteva semințe de muștar și câteva semințe de măr

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,26-34

 În acel timp, Isus spunea: "Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ 27 şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum. 28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. 29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului". 30 Apoi le-a spus: "Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? 31 Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, 32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui". 33 Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul după cum erau în stare să înţeleagă. 34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ați văzut vreodată cum arată semințele de muștar? Am adus astăzi câteva. Vedeți cât de mici sunt? Sunt cele mai mici semințe pe care le-am văzut vreodată. O sămânță de muștar este atât de mică încât dacă ai ține una în mână și ai scăpa-o pe pământ, s-ar putea să nu o mai poți găsi. Chiar dacă sămânța de muștar este una dintre cele mai mici semințe, atunci când este plantată în pământ, crește într-o plantă atât de mare încât păsările se pot așeza pe ramurile sale și chiar își pot construi cuiburile în ea. Am citit că aceste semințe minuscule pot produce o plantă care crește până la trei metri înălțime sau mai mult!

 Isus a spus o pildă în care compară sămânța de muștar cu Împărăția lui Dumnezeu. Isus a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”.

 Cum poate fi aceasta o imagine a Împărăției lui Dumnezeu? Ei bine, când Isus și-a început misiunea sa el nu a avut adepți. Biblia ne spune că Isus mergea pe malul mării Galileii când a văzut doi pescari, Petru și pe fratele său Andrei, aruncând mrejele. „Veniți, urmați-mă”, le-a spus Isus. L-au urmat imediat. În timp ce își continuau drumul, au văzut alți doi frați, Iacob și Ioan, reparându-și mrejele. Isus i-a chemat și ei au lăsat imediat mrejele și l-au urmat. Rând pe rând, Isus și-a chemat ucenicii până au fost doisprezece. Este încă un început destul de mic, nu-i așa? Isus i-a trimis pe cei doisprezece și i-au adus și pe alții la Isus și, astfel, Împărăția lui Dumnezeu a crescut. De la un început foarte mic, împărăția lui Dumnezeu a crescut până s-a răspândit pe întreg pământul.

 Pentru a înțelege mai bine ce ne învață această pildă, am luat un măr, l-am tăiat și am scos semințele. Erau cinci semințe în mărul meu. Acum, imaginați-vă că am plantat aceste semințe și fiecare a crescut într-un măr. Câte mere crezi că poate produce fiecare copac? Cincizeci? O sută? Două sute? Am citit că un măr poate produce între 150 și 300 de mere în fiecare an și că un măr va produce mere timp de aproximativ cincizeci de ani. Gândește-te câte mere înseamnă! Nu este greu să ne imaginăm cum de avem suficiente mere pentru a ajunge pentru întreaga lume, nu-i așa?

 Isus a început să crească Împărăția lui Dumnezeu cu o mână de ucenici. Fiecare dintre cei care îl urmează pe Isus este o parte a împărăției și asta înseamnă că și noi suntem o parte a împărăției lui Dumnezeu. De fiecare dată când vorbim cuiva despre Isus sau facem ceva demn de un creștin, ajutăm la creșterea împărăției. Nu este grozav să știm că putem avea un rol în creșterea împărăției lui Dumnezeu?

 Trebuie să avem încredere în împărăţia lui Dumnezeu! Dar de ce? Pentru că împărăţia lui Dumnezeu este ca sămânţa!

Împărăţia lui Dumnezeu este deja în mijlocul nostru şi înlăuntrul nostru, nu se vede.

Biserica este asemenea unui câmp de grâu infestat cu neghină: trebuie să aştepte secerişul. E un câmp special, unde neghina se poate transforma în grâu bun.

Trebuie să avem încredere în Dumnezeu, a cărui iubire este ascunsă, dar, în acelaşi timp, este mare şi puternică cu atât mai mult cu cât Dumnezeu preferă cuvintele mici, persoanele umile şi găseşte ce este pierdut.

 În apropierea gării principale a unui mare oraş îşi dădeau întâlnire, în fiecare zi şi fiecare noapte, o grămadă de persoane stranii: bărboşi, hoţi şi tineri drogaţi. Se vedea bine că erau nefericiţi şi foarte disperaţi. Dintre toţi, un tânăr, murdar şi cu părul lung şi neîngrijit spunea că are pluta sa personală de salvare.

Când lucrurile păreau că mergeau prost tânărul scotea din buzunarul său un bilet uns şi stropit şi-l citea. Apoi îl împăturea frumos şi-l punea în buzunar. Câteodată îl săruta. Îl apropia de inimă sau de frunte. Citirea biletului îşi făcea repede efectul. Tânărul se simţea consolat, îşi îndrepta umerii şi prindea curaj.

Ce era scris în acel bilet misterios bilet? Doar câteva cuvinte: „Uşa mică este întotdeauna deschisă”.

Doar atât.

Era un bilet trimis de tatăl său. Însemna că a fost iertat şi în orice moment se putea întoarce acasă.

Şi într-o noapte se întoarse. Găsi portiţa grădinii deschisă. Urcă scara în linişte şi se culcă în patul său.

Dimineaţa următoare, când se trezi, la capătul patului era tatăl său. Se îmbrăţişară în linişte.

 Chiar un singur cuvânt al lui Dumnezeu poate să schimbe viaţa noastră şi să ne facă să descoperim inima Tatălui.

 Tată ceresc, uneori credem că suntem prea mici pentru a fi importanți în Împărăția lui Dumnezeu. Ajută-ne să ne amintim pilda semințelor de muștar pe care am învățat-o în această dimineață. Dacă vom spune altora ce a făcut Isus pentru noi și ce vrea să facă pentru ei, putem avea un rol în creșterea Împărăției. Amin.