DUMINICA A XIII-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Cu Isus totul este posibil

 Obiect

Câteva obiecte moi, netede, aspre, denivelate etc. (un pix, o minge din burete, agrafă pentru hârtie, piatră, portocală mică etc.) și puneți-le într-o pungă.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43

 În acel timp, după ce Isus a trecut din nou cu barca pe ţărmul celălalt, o mare mulţime s-a adunat la el, iar el stătea lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, cu numele de Iair, şi, văzându-l, a căzut la picioarele lui 23 şi l-a rugat stăruitor, spunând: "Fetiţa mea e pe moarte. Vino şi pune-ţi mâinile peste ea ca să fie vindecată şi să trăiască!" 24 A plecat cu el. O mare mulţime îl urma şi îl îmbulzea. 25 Iar o femeie care avea hemoragie de doisprezece ani 26 şi care suferise multe de la mulţi medici şi îşi cheltuise toată averea, dar nu-i folosise la nimic, dimpotrivă, ajunsese mult mai rău, 27 auzind despre Isus şi venind din spate prin mulţime, i-a atins haina; 28 căci îşi zicea: "De voi atinge chiar şi numai hainele lui, mă voi vindeca". 29 Îndată, hemoragia ei s-a oprit şi a ştiut în trup că a fost vindecată de boală. 30 Isus şi-a dat seama îndată că o putere ieşise din el şi, întorcându-se către mulţime, a spus: "Cine mi-a atins hainele?" 31 Dar discipolii i-au zis: "Vezi că mulţimea te îmbulzeşte şi tu spui «Cine m-a atins?»" 32 Privea de jur împrejur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut în faţa lui şi i-a spus tot adevărul. 34 Atunci el i-a spus: "Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!" 35 Pe când mai vorbea încă, au venit de la conducătorul sinagogii, spunând: "Fiica ta a murit, de ce îl mai deranjezi pe învăţătorul?" 36 Dar Isus, neţinând seama de cuvântul spus, i-a zis conducătorului sinagogii: "Nu te teme, crede numai!" 37 Şi nu a permis nimănui să-l urmeze în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob. 38 Când au venit la casa conducătorului sinagogii, a văzut frământare şi pe cei care plângeau şi boceau mult. 39 Intrând, le-a spus: "De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme". 40 Dar ei îl luau în râs. Însă el, dându-i afară pe toţi, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei care erau cu el şi a intrat acolo unde era copila. 41 Atunci, prinzând copila de mână, i-a spus: "Talitha qum!", ceea ce tradus înseamnă: "Fetiţă, îţi spun scoală-te!" 42 Fetiţa s-a ridicat îndată şi a început să umble. Ea avea doisprezece ani. Iar ei erau uimiţi peste măsură. 43 El le-a poruncit cu insistenţă ca nimeni să nu afle aceasta şi le-a spus să i se dea să mănânce. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 După cum probabil știți, avem cinci simțuri: văzul, mirosul, auzul, gustul și pipăitul. Fiecare dintre aceste simțuri este foarte important pentru noi. În această dimineață, ne vom testa simțul tactil și vom descoperi puterea acestui simț.

 (Adunați copiii într-un cerc.) Am o sacoșă cu diferite obiecte. Toți veți închide ochii, iar eu voi da unul dintre obiecte pentru a trece pe la fiecare. Fără să vă uitați, gândiți-vă ce obiect este doar atingându-l.

 (Puneți copiii să închidă ochii și apoi dați obiectul.) Voi număra până la 3 și veți spune ce obiect credeți că este fără să deschideți ochii. 1, 2, 3! (Pauză.). Acum puteți deschide ochii. Este un [numele obiectului].

 (Repetați același proces pentru fiecare obiect. Invitați copiii să spună cum au știut ce este fiecare obiect.)

 Simțul tactil este foarte important, nu-i așa? De multe ori putem spune ce este un obiect după dimensiunea, forma și textura lui toate acestea pot fi învățate folosind acest simț. În Biblie, Isus și-a arătat puterea și prin atingere. Am auzit în Evanghelie despre două moduri în care el a folosit atingerea pentru a ajuta oamenii.

 Într-o zi, Isus mergea printr-o mulțime mare. Oamenii se înghesuiau astfel încât cu greu se putea mișca. În mulțime era o femeie care nu era bine; corpul ei sângera de 12 ani. Nici măcar nu a existat un doctor care să o poată ajuta. Dar ea a crezut că Isus o poate vindeca. Ea s-a gândit: „De voi atinge chiar şi numai hainele lui, mă voi vindeca”. Așa că a trecut prin mulțime și a făcut-o! Și s-a vindecat!

 Când femeia l-a atins pe Isus, a simțit că o putere a ieșit el. Când a aflat cine l-a atins a spus: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace şi fii vindecată de suferinţa ta!”.

 În același timp, Isus era de fapt pe cale să ajute un conducător al sinagogii a cărui fiică era foarte bolnavă. După ce femeia l-a atins, a aflat că fata murise. I-a spus șefului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!” și el și-a făcut drum spre casa lui. Când Isus i-a văzut pe oameni plângând pentru moartea fetei, le-a spus că ea doar doarme. Acest lucru i-a făcut să râdă, dar el tot s-a dus și i-a atins mâna. Și ea s-a ridicat!

 Puterea atingerii lui Isus este uimitoare!

 Dar, va veni un moment și pentru noi când vom adormi și Isus va veni să ne ia în casa lui. Și atunci ne vom bucura de iubirea lui Dumnezeu.

 Sâmbătă după-amiază rabinul învăţa în sinagogă, în timp ce acasă la el îi mureau doi copii.

Mama îndurerată i-a întins pe pat şi i-a acoperit cu o pătură, delicat.

Când s-a făcut seară, rabi Meir s-a întors acasă. Prima întrebare a fost:

– Rahela, unde este Ionatan? Unde este micuţa mea Miriam? Nu îi văd jucându-se.

Soţia i-a răspuns:

– Înainte de toate, vreau să te întreb ceva. Cu ceva timp în urmă, a venit aici cineva şi mi-a dat un obiect valoros, ca să i-l păzesc. Acum mi-l cere înapoi. Trebuie să îl dau sau nu?

– Desigur, şi repede! a răspuns rabi Meir.

Atunci, Rahela a continuat:

– Astăzi, fără să cer permisiunea ta, am restituit preţiosul tezaur.

Apoi l-a luat de mână pe soţ, l-a condus în cameră şi a tras încet pătura, spunând:

– Nu mi-ai spus că tezaurul încredinţat spre păzire trebuie să îl restitui? Astăzi Dumnezeu a trecut pe aici şi i-a luat pe copiii tăi. Acum Ionatan şi Miriam sunt în siguranţă.

Şi rabinul, plângând, dar plin de credinţă, a suspinat:

– Domnul ni i-a dat; Domnul ni i-a luat: fie binecuvântat numele Domnului, care îi iubeşte pe copiii săi mai mult decât noi.

 Dragă Tată, tânjim să ajungem la tine și să te atingem și să simțim puterea ta în viețile noastre. Te rugăm să ne ajuți să vedem și să simțim puterea ta. Amin.

DUMINICA A XII - A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Isus potolește furtunile din viața noastră

 Obiect

O bărcuță confecționată din hârtie sau de jucărie

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,35-41

 În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, Isus le-a spus discipolilor săi: "Să trecem pe ţărmul celălalt!" 36 Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el. 37 Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: "Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?" 39 Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: "Potoleşte-te! Taci!" Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare. 40 Atunci le-a spus: "De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?" 41 Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: "Cine este, oare, acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?" 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ați fost vreodată într-o barcă? Dacă da, cu ce ocazie? Unora le place să pescuiască, altora le place să facă schi nautic, iar altora le place să meargă, pur și simplu, la o plimbare. Indiferent de ceea ce faci într-o barcă, este important să știi câteva lucruri despre siguranța navigației. Primul lucru pe listă este... purtați întotdeauna vesta de salvare!

 Sezonul de plimbare cu barca este și sezonul furtunilor. Este înțelept să verificați buletinul meteo înainte de a ieși într-o barcă, dar uneori vremea se poate schimba foarte repede. O furtună poate apărea brusc și trebuie să ajungeți în siguranță la țărm.

 Într-o zi, Isus și câțiva dintre discipolii săi erau pe un lac cu o barcă. Brusc, fără avertisment, a apărut o furtună. Vântul a suflat atât de tare, iar valurile erau atât de mari, încât apa intra în barcă și barca era pe cale să fie scufundată.

 În timp ce vântul și valurile izbeau barca mică, Isus dormea liniștit într-un capăt al bărcii. Unii dintre ucenici s-au supărat că Isus dormea. S-au dus și l-au trezit pe Isus și i-au spus: "Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?"

 Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: "Potoleşte-te! Taci!"  De îndată ce a vorbit, vânturile au încetat să bată și marea a devenit calmă.

 Ucenicii lui Isus au fost foarte uimiți! Ei au zis: „Cine este, oare, acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?”

 Noi știm cine este Isus, nu-i așa? Și știm că Isus poate potoli furtunile și astăzi. Uneori în viața noastră apar furtuni neprevăzute. Poate că este o boală, o problemă de familie sau moartea unui prieten sau a unei persoane dragi. În aceste vremuri, Isus poate potoli furtunile de îndoială și frică din viața noastră. El nu înlătură întotdeauna toate problemele, dar dacă vom avea încredere în el, ne va aduce pacea în inimile noastre chiar și în mijlocul unei furtuni.

 Viaţa e o călătorie pe mare, dar în orice moment se poate naşte furtuna.

Trebuie să ne temem? Cu Domnul în barca noastră nu trebuie să ne temem.

 Să ne amintim istoria biblică a unei îmbarcaţiuni salvate de Dumnezeu.

Arca lui Noe învinge potopul pentru că Noe şi fiii săi au încredere mare în Dumnezeu. Dumnezeu este fidel şi nu lasă să moară nici unul dintre cei care şi-au pus încrederea în iubirea sa.

 Nava lui Iona este în furtună; profetul neascultător doarme, dar când îşi recunoaşte greşeala şi se sacrifică, se aşterne liniştea. Dumnezeu nu lasă să moară pe nimeni din cei care l-au invocat, nici pe Iona; pentru că vrea ca peste tot să fie predicată milostivirea sa.

 Barca lui Petru şi a apostolilor, cum prezintă Evanghelia, se află într-o mare furtună, în timp ce Isus, profetul milostivirii, doarme. Frica discipolilor este foarte mare, dar Isus, trezindu-se, strigă: „Nu trebuie să vă mai temeţi dacă aveţi credinţă în Dumnezeu”.

 Acum, Biserica continuă incursiunea în istoria lumii. Întâlneşte atâtea furtuni, persecuţii, încercări. Cu siguranţă, creştinii tremurau de frică; preferau să fie îmbarcaţi pe un transatlantic sau pe un submarin puternic decât în barca lui Petru. Dar numai aici este Isus stăpânul mării, stăpânul răului.

 Cum se vor comporta atunci creştinii în durere, în nenorociri?

Ca Isus care doarme încrezător în bunătatea Tatălui.

Dumnezeu ştie totul, vede totul, poate face totul… şi ne iubeşte: Să avem încredere în planurile sale şi să facem totul pentru a deveni providenţa sa în salvarea celorlalţi.

 Şi frica?

Cu cât creşte încrederea în Dumnezeu, cu atât se va micşora frica! Totul se rezolvă în bine, chiar şi suferinţa, pentru cel care îl iubeşte pe Dumnezeu.

 În timpul unei furtuni furioase, în timp ce nava aproape că se scufundă, micul fiu al căpitanului continuă să se joace. „Dar ţie nu-ţi este frică?” este întrebat copilul. El răspunde: „Nu, pentru că cel care conduce nava este tatăl meu”!

 Tată Ceresc, îți mulțumim pentru acele momente în care potolești furtunile care apar în viața noastră de zi cu zi. Îți mulțumim și pentru acele momente în care ne dai pacea deși suntem în mijlocul unei furtuni. Îți cerem să veghezi asupra noastră și să ne păstrezi în siguranță. Amin.

DUMINICA A XI-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Lucrurile mari pornesc de la începuturi mici

 Obiect

Câteva semințe de muștar și câteva semințe de măr

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 4,26-34

 În acel timp, Isus spunea: "Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ 27 şi, fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum. 28 Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. 29 Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului". 30 Apoi le-a spus: "Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? 31 Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, 32 dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui". 33 Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul după cum erau în stare să înţeleagă. 34 Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ați văzut vreodată cum arată semințele de muștar? Am adus astăzi câteva. Vedeți cât de mici sunt? Sunt cele mai mici semințe pe care le-am văzut vreodată. O sămânță de muștar este atât de mică încât dacă ai ține una în mână și ai scăpa-o pe pământ, s-ar putea să nu o mai poți găsi. Chiar dacă sămânța de muștar este una dintre cele mai mici semințe, atunci când este plantată în pământ, crește într-o plantă atât de mare încât păsările se pot așeza pe ramurile sale și chiar își pot construi cuiburile în ea. Am citit că aceste semințe minuscule pot produce o plantă care crește până la trei metri înălțime sau mai mult!

 Isus a spus o pildă în care compară sămânța de muștar cu Împărăția lui Dumnezeu. Isus a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”.

 Cum poate fi aceasta o imagine a Împărăției lui Dumnezeu? Ei bine, când Isus și-a început misiunea sa el nu a avut adepți. Biblia ne spune că Isus mergea pe malul mării Galileii când a văzut doi pescari, Petru și pe fratele său Andrei, aruncând mrejele. „Veniți, urmați-mă”, le-a spus Isus. L-au urmat imediat. În timp ce își continuau drumul, au văzut alți doi frați, Iacob și Ioan, reparându-și mrejele. Isus i-a chemat și ei au lăsat imediat mrejele și l-au urmat. Rând pe rând, Isus și-a chemat ucenicii până au fost doisprezece. Este încă un început destul de mic, nu-i așa? Isus i-a trimis pe cei doisprezece și i-au adus și pe alții la Isus și, astfel, Împărăția lui Dumnezeu a crescut. De la un început foarte mic, împărăția lui Dumnezeu a crescut până s-a răspândit pe întreg pământul.

 Pentru a înțelege mai bine ce ne învață această pildă, am luat un măr, l-am tăiat și am scos semințele. Erau cinci semințe în mărul meu. Acum, imaginați-vă că am plantat aceste semințe și fiecare a crescut într-un măr. Câte mere crezi că poate produce fiecare copac? Cincizeci? O sută? Două sute? Am citit că un măr poate produce între 150 și 300 de mere în fiecare an și că un măr va produce mere timp de aproximativ cincizeci de ani. Gândește-te câte mere înseamnă! Nu este greu să ne imaginăm cum de avem suficiente mere pentru a ajunge pentru întreaga lume, nu-i așa?

 Isus a început să crească Împărăția lui Dumnezeu cu o mână de ucenici. Fiecare dintre cei care îl urmează pe Isus este o parte a împărăției și asta înseamnă că și noi suntem o parte a împărăției lui Dumnezeu. De fiecare dată când vorbim cuiva despre Isus sau facem ceva demn de un creștin, ajutăm la creșterea împărăției. Nu este grozav să știm că putem avea un rol în creșterea împărăției lui Dumnezeu?

 Trebuie să avem încredere în împărăţia lui Dumnezeu! Dar de ce? Pentru că împărăţia lui Dumnezeu este ca sămânţa!

Împărăţia lui Dumnezeu este deja în mijlocul nostru şi înlăuntrul nostru, nu se vede.

Biserica este asemenea unui câmp de grâu infestat cu neghină: trebuie să aştepte secerişul. E un câmp special, unde neghina se poate transforma în grâu bun.

Trebuie să avem încredere în Dumnezeu, a cărui iubire este ascunsă, dar, în acelaşi timp, este mare şi puternică cu atât mai mult cu cât Dumnezeu preferă cuvintele mici, persoanele umile şi găseşte ce este pierdut.

 În apropierea gării principale a unui mare oraş îşi dădeau întâlnire, în fiecare zi şi fiecare noapte, o grămadă de persoane stranii: bărboşi, hoţi şi tineri drogaţi. Se vedea bine că erau nefericiţi şi foarte disperaţi. Dintre toţi, un tânăr, murdar şi cu părul lung şi neîngrijit spunea că are pluta sa personală de salvare.

Când lucrurile păreau că mergeau prost tânărul scotea din buzunarul său un bilet uns şi stropit şi-l citea. Apoi îl împăturea frumos şi-l punea în buzunar. Câteodată îl săruta. Îl apropia de inimă sau de frunte. Citirea biletului îşi făcea repede efectul. Tânărul se simţea consolat, îşi îndrepta umerii şi prindea curaj.

Ce era scris în acel bilet misterios bilet? Doar câteva cuvinte: „Uşa mică este întotdeauna deschisă”.

Doar atât.

Era un bilet trimis de tatăl său. Însemna că a fost iertat şi în orice moment se putea întoarce acasă.

Şi într-o noapte se întoarse. Găsi portiţa grădinii deschisă. Urcă scara în linişte şi se culcă în patul său.

Dimineaţa următoare, când se trezi, la capătul patului era tatăl său. Se îmbrăţişară în linişte.

 Chiar un singur cuvânt al lui Dumnezeu poate să schimbe viaţa noastră şi să ne facă să descoperim inima Tatălui.

 Tată ceresc, uneori credem că suntem prea mici pentru a fi importanți în Împărăția lui Dumnezeu. Ajută-ne să ne amintim pilda semințelor de muștar pe care am învățat-o în această dimineață. Dacă vom spune altora ce a făcut Isus pentru noi și ce vrea să facă pentru ei, putem avea un rol în creșterea Împărăției. Amin.

DUMINICA A X-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

A fi membri ai familiei lui Dumnezeu

 Obiect

Poate ajuta un tablou al unei familii

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 3,20-35

 În acel timp, Isus a venit în casă, şi mulţimea s-a adunat din nou, încât nu mai puteau nici să mănânce pâine. 21 Când au auzit ai săi, au venit să-l ia, căci spuneau că şi-a ieşit din fire. 22 Iar cărturarii care coborâseră din Ierusalim spuneau: "Îl are pe Beelzebul!" şi: "Cu ajutorul căpeteniei diavolilor îi scoate pe diavoli". 23 Dar el, chemându-i, le vorbea în parabole: "Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? 24 Dacă o împărăţie este dezbinată în sine, împărăţia aceea nu poate dăinui, 25 iar dacă o casă este dezbinată în sine, casa aceea nu va putea dăinui. 26 Deci, dacă Satana se ridică împotriva lui însuşi şi este dezbinat, nu poate să se menţină, ci s-a terminat cu el. 27 Nimeni nu poate să intre în casa unui om puternic şi să-i jefuiască lucrurile dacă, mai întâi, nu-l leagă pe cel puternic; atunci îi va jefui casa. 28 Adevăr vă spun că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor: păcatele şi blasfemiile, oricâte blasfemii ar fi zis, 29 dar, dacă cineva ar zice blasfemii împotriva Duhului Sfânt, nu va avea iertare niciodată, ci va fi vinovat de un păcat veşnic". 30 Pentru că spuneau: "Are un duh necurat!" 31 Au venit mama şi fraţii lui şi, stând afară, au trimis la el ca să-l cheme. 32 Mulţimea era aşezată în jurul lui şi i-au spus: "Iată, mama ta şi fraţii tăi te caută afară!" 33 Iar el, răspunzând, le-a zis: "Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?" 34 Şi, rotindu-şi privirea peste cei aşezaţi în jurul lui, a spus: "Iată mama mea şi fraţii mei! 35 Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă".

Cuvântul Domnului

ÎNVĂȚĂTURA

 Ați avut vreodată o reuniune de familie? Știți ce este, nu-i așa? Este un moment pentru toți membrii unei familii când se reunesc - bunici, mamă și tată, frați și surori, mătuși și unchi și o mulțime de verișori. De cele mai multe ori aceasta implică jocuri și multă mâncare, dar motivul principal al unei reuniuni de familie este acela de a-i ajuta pe membrii familiei să rămână în legătură unii cu alții. Sunt foarte multe cazuri în care membrii familiei sunt răspândiți în toată lume și trăiesc în orașe diferite și țări diferite, departe unul de celălalt. Ei pot menține legătura prin e-mail sau prin telefon, dar nimic nu se poate compara cu o reuniune de familie.

 Nu trebuie să trecem niciodată cu vederea importanța familiei. În prima carte a Bibliei, Dumnezeu însuși a întemeiat familia. El i-a creat pe Adam și Eva, i-a binecuvântat și le-a spus: „Fiți rodnici și înmulțiți-vă”. Dumnezeu a intenționat ca membrii familiei să fie acolo unii pentru alții să aibă grijă unii de alții în momente de necesitate. Familia este acolo mai ales pentru a ne ajuta atunci când suntem într-o situație dificilă. Când suntem tineri, părinții și bunicii noștri au grijă de noi. Pe măsură ce părinții și bunicii noștri îmbătrânesc, devenim noi cei care avem grijă de părinții sau bunicii noștri. Despre asta este familia.

 Poate că nu realizăm, dar când ne punem credința în Isus, devenim parte dintr-o altă familie. Devenim parte a familiei lui Dumnezeu. În evanghelia de astăzi, Isus era în mijlocul unui grup de persoane și a spus: „Iată mama mea şi fraţii mei! Oricine face voinţa lui Dumnezeu, acela îmi este frate şi soră şi mamă”. Când ne punem credința în Isus, devenim parte dintr-o familie de credincioși care este Biserica. Așa cum membrii familiei pământești au responsabilitatea de a se iubi și de a avea grijă unii de alții, membrii familiei noastre spirituale au responsabilitatea de a se iubi și de a avea grijă unii de alții.

 Care sunt câteva modalități prin care putem arăta dragoste fraților și surorilor noastre din familia lui Dumnezeu?

 Roagă-te pentru cei bolnavi.

Hrănește pe cei flămânzi.

Oferă haine celor care au nevoie.

Oferă adăpost celor care nu au.

Mângâie-i pe cei întristați.

Fii prieten cu cei care nu au prieteni.

 Familia este importantă - familia noastră pământească și familia noastră spirituală.

 Împărăţia celui rău este acolo unde este diviziunea şi ura; Împărăţia lui Cristos, în schimb, este unde se află unitatea, iubirea, încrederea în Dumnezeu.

Tu, dacă vrei să faci parte din noua familie a lui Isus, unde puterea celui rău nu va putea să o distrugă, trebuie să îndeplineşti o singura condiţie: „Să faci voinţa lui Dumnezeu Tatăl”.

 Thor conduce o expediţie în Ţara Giganţilor. Când ajunse în apropierea gigantului Skrymir, jură să-l ucidă chiar în acea noapte. Atunci când uriaşul dormea, Thor, cu un topor uriaş, l-a lovit cu o formidabilă lovitură în faţă. Uriaşul se trezi şi spuse: „Oare a căzut o frunză?” Şi adormi din nou. Thor dădu o altă lovitură şi mai puternică decât prima. Dar uriaşul se întrebă: „O fi fost un fir de nisip”? A treia lovitură a fost şi mai îngrozitoare, dar uriaşul spuse: „O fi căzut o pană de pasăre peste mine”. Thor atunci începu să se plângă: „Nu am nici o putere împotriva giganţilor”.

 Cine se luptă cu Dumnezeu se aseamănă cu Thor.

 Tată Ceresc, îți mulțumim pentru familiile noastre. Mulțumesc pentru bunici, mamă și tată, frați și surori. Îți mulțumim și pentru familia noastră spirituală, Biserica. Ajută-ne să ne iubim și să ne îngrijim unii de alții așa cum ne-ai învățat. Amin.

DUMINICA A IX-A DE PESTE AN (B)

 

Tema

Isus este Domnul Sabatului

 Obiect

O listă cu legi ciudate din întreaga lume

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 2,23-3,6

 Într-o zi de sâmbătă, Isus trecea printre lanuri de grâu. Pe drum, discipolii săi au început să rupă spice. 24 Atunci fariseii i-au spus: "Uite-i! De ce fac ce nu este permis în zi de sâmbătă?" 25 Iar el le-a spus: "Nu aţi citit niciodată ce a făcut David când ducea lipsă şi i-a fost foame lui şi celor care erau cu el, 26 cum a intrat în casa lui Dumnezeu pe vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile punerii înainte care nu era permis să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor care erau cu el?" 27 Şi le-a spus: "Sâmbăta a fost făcută pentru om, şi nu omul pentru sâmbătă; 28 pentru că Fiul Omului este stăpân şi al sâmbetei". 3,1 A intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna paralizată. 2 Şi îl urmăreau dacă îl va vindeca în zi de sâmbătă ca să-l poată acuza. 3 El i-a spus omului cu mâna paralizată: "Ridică-te în mijloc!" 4 Apoi le-a spus: "Este permis sâmbăta să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să o pierzi?" Dar ei tăceau. 5 Atunci, privindu-i cu mânie de jur împrejur, întristat din cauza împietririi inimii lor, i-a spus omului: "Întinde-ţi mâna!" El a întins-o şi mâna lui s-a vindecat. 6 Atunci, fariseii, ieşind îndată, au ţinut sfat cu irodienii împotriva lui ca să-l dea la moarte.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 

Uneori, oamenii care fac legile se lasă puțin duși de val și adoptă niște legi foarte hilare. Am dat o căutare pe Internet și am găsit câteva exemple de unele dintre cele mai stupide legi despre care am auzit vreodată.

 În Fairbanks, Alaska, este ilegal să se servească alcool unui elan. Mă întreb dacă este legal să servești alcool unui urs?

Există un oraș în Arizona în care este ilegal să conduci o mașină în marșarier. Deci, cum ar trebui să ieși din spațiul de parcare de la mall?

În Elveția este ilegal sa trântești portiera oricărei mașini.

În Singapore guma de mestecat este interzisă. Această regulă a fost introdusă din cauza dificultății cu care se curăță guma de mestecat din locurile publice.

În Bangladesh, tinerii mai mari de 15 ani pot fi arestați dacă sunt prinși copiind la examenele de absolvire.

În Bangladesh, chiulitul de la școală este interzis de lege. Orice elev prins în afara orelor de curs, ajunge la închisoare.

În anul 1935, guvernul României din acele timpuri a introdus o lege prin care personajul de desene animate, Mickey Mouse, a fost interzis pe motiv ca era atât de urât desenat încât speria copiii mici.

 Cred că veți fi cu toții de acord că acestea sunt niște legi destul de ciudate, dar asta nu este nimic nou. Chiar și pe vremea când a trăit Isus, ei aveau niște legi de acest gen.

Exista un grup de lideri religioși, numiți farisei, care erau păzitori ai legii lui Moise și credeau că respectarea legii era totul. De asemenea, credeau că propria lor înțelegere și învățătură despre lege era singura învățătură corectă. Isus li s-a opus destul de des fariseilor și a fost acuzat că a încălcat legile lui Moise, în special legile referitoare la Sabat. Evanghelia de astăzi amintește de două momente când fariseii l-au acuzat pe Isus și pe ucenicii lui că au încălcat Sabatul.

Una dintre cele zece porunci spune: „Adu-ți aminte să cinstești ziua Domnului”, dar îți poți imagina o lege atât de prostească încât să nu poți face un lucru bun ca să ajuți pe cineva pentru că e Sabatul sau, în cazul creștinilor, zi de duminică? Cu siguranță nu asta a vrut să spună Isus. Trebuie să respectăm duminica, să o cinstim prin participarea noastră la Sfânta Liturghia, dar trebuie să facem și bine.

Prin două răspunsuri clare (sâmbăta este pentru om; este drept ca în ziua de sâmbătă să se facă binele), Isus face să izbucnească bucuria sărbătorii mesianice în sâmbăta evreilor. Împreună cu Isus, pentru creştini a început duminica bucuriei, a mântuirii şi a iubirii. Această duminică se va termina abia în cer, unde Dumnezeu ne-a pregătit o odihnă veşnică.

Isus a transformat lumea într-o sărbătoare.

Fariseii, aceşti călugări din timpurile lui Isus, îi reproşează Mântuitorului: Tu nu trebuie să fii prieten cu păcătoşii! Trebuie să îi pui pe ucenicii tăi să postească! Nu trebuie să le permiţi apostolilor tăi să încalce sâmbăta, culegând spice! Nu poţi vindeca bolnavi sâmbăta!

Felul de a gândi al lui Isus nu se poate potrivi cu cel al fariseilor! De ce? Pentru că reflectă iertarea lui Dumnezeu, pentru că Isus îi iubeşte pe păcătoşi, îi cheamă să lucreze în împărăţia sa, pune iubirea deasupra oricărei alte prescripţii religioase; vrea o lume umană, bună, solidară.

Isus a transformat lumea într-o sărbătoare, pentru că a adus legea iubirii, chiar dacă aceasta poate comporta şi jertfă.

 Un învăţător al legii îi privea pe vânzătorii din piaţă. I-a apărut profetul Ilie. Învăţătorul i-a spus:

– Va intra vreunul dintre aceşti vânzători în împărăţia lui Dumnezeu?

Profetul, coborând capul, a răspuns:

– Niciunul, chiar niciunul!

Între timp au venit în piaţă doi bărbaţi. Prin jocurile lor atrăgeau atenţia tuturor, până şi copiii râdeau. Atunci profetul Ilie a spus: „Aceştia cu siguranţă vor ajunge în împărăţia cerurilor”. Învăţătorul legii se duse să vorbească cu doi comici: „Ce vindeţi?” Ei răspunseră: „Chiar dacă deseori noi avem inima tristă, vrem să vindem tuturor bucuria de a trăi”.

 Dragă Tată, ajută-ne să fim credincioși în urmarea învățăturii pe care o găsim în Cuvântul tău, dar ajută-ne și să urmăm exemplul lui Isus în a-i iubi și a avea grijă de ceilalți. Amin.