DUMINICA A VII-A A PAŞTELUI (B)

 

Tema

Isus s-a rugat pentru discipolii săi și se roagă și pentru noi

 Obiect

Folosiți mâinile pentru a forma o imagine a rugăciunii

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 17,11b-19

 În acel timp, Isus, ridicându-şi ochii spre cer, s-a rugat, zicând: "Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi! 12 Cât timp am fost cu ei, eu i-am păstrat în numele tău pe care mi l-ai dat şi i-am păzit şi nimeni dintre ei nu s-a pierdut în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Acum însă vin la tine şi spun acestea în lume ca să aibă bucuria mea deplină în ei. 14 Eu le-am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, aşa cum eu nu sunt din lume. 15 Nu te rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti de Cel Rău. 16 Ei nu sunt din lume aşa cum eu nu sunt din lume. 17 Consacră-i în adevăr! Cuvântul tău este adevăr. 18 După cum m-ai trimis pe mine în lume, şi eu îi trimit pe ei în lume 19 şi pentru ei mă consacru pe mine însumi, ca şi ei să fie consacraţi în adevăr". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ce vă vine în minte când vedeți pe cineva cu mâinile împreunate astfel? Ce spunem când vedem o imagine ca asta? Așa este, ne gândim imediat la rugăciune. Cât de des crezi că ar trebui să ne rugăm? O dată pe zi? Înaintea meselor? Înainte să ne punem la somn? Pentru ce crezi că ar trebui să ne rugăm?

 Isus ne-a îndemnat să ne rugăm mereu, mai ales în momentele de ispită și primejdie. Într-o zi discipolii lui Isus l-au rugat să-i învețe cum să se roage. Sunt sigur că știți ce a spus. De fapt, probabil că toți o putem spune pe de rost. „Tatăl nostru, care ești în ceruri…” (Se poate recita toată rugăciunea dacă se consideră oportun.)

 De obicei o numim rugăciunea Tatăl nostru dar mai este numită și „Rugăciunea Domnească”, și este o rugăciune model pe care Isus ne-a învățat-o pentru ca noi să știm cum să ne rugăm Tatălui. Îmi place să cred că adevărata „Rugăciunea Domnului” este rugăciunea pe care Isus a spus-o cu o noapte înainte de a fi răstignit. Isus știa că se va întoarce în cer și că ucenicii săi vor rămâne. El s-a rugat ca, pe măsură ce trăiau în lume, ei să nu devină parte a lumii. El nu a vrut ca ei să fie pătați de răul care era în lume. El a vrut ca ei să rămână credincioși lui Dumnezeu și față de ceea ce au învățat în timp ce el a fost cu ei pe pământ. Isus a vrut ca ei să-i cunoască dragostea și să împărtășească acea iubire cu alții.

 Iată lucrurile pe care Isus s-a rugat pentru ucenicii săi:

„Păstrează-i în numele tău, ca ei să fie una ca şi noi!”

„Să-i păzeşti de Cel Rău”

Că vor fi sfințiți prin adevărul Cuvântului lui Dumnezeu

Rugăciunea lui Isus pentru ucenicii săi este și pentru noi. El a spus: „Nu mă rog doar pentru ei. Mă rog și pentru cei care vor crede în mine prin cuvântul lor”. Noi suntem aceia! Trebuie să trăim în această lume, iar Isus se roagă ca să putem rămâne credincioși învățăturii lui, astfel încât lumea să știe că Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său și că Dumnezeu îi iubește pe toţi.

 Dar voi pentru ce vă rugaţi?

 Viaţa noastră este o călătorie. Dar nu trebuie să fie orice fel de călătorie, ci una cu Isus.

 A călători împreună cu Isus spre Tatăl.

Care va fi destinul celui care călătoreşte împreună cu Isus toată viaţa? Cel al lui Isus: Paradisul!

Paradisul: ceva abstract, îndepărtat? Nu!

Paradisul este Cineva: Dumnezeu care ne iubeşte pentru totdeauna şi care ni se manifestă inundându-ne cu fericire.

 În cer este Isus, cu trupul său.

În cer este Maria, cu trupul ei.

În cer sunt cei dragi ai noştri.

În cer vom fi şi noi, chiar şi cu trupul nostru transformat – după învierea noastră – salvaţi în întregime şi pentru totdeauna.

 „Paradisul este bucurie fără sfârşit: vom trăi pentru totdeauna cu Dumnezeu Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt”.

 Acum călătorim în credinţă, ca în ceaţă: Nu pentru aceasta, dar trebuie să ne temem. La capătul drumului se vede deja poarta deschisă a casei Tatălui nostru: este o casă plină de lumină şi de sărbătoare.

 Lumea se aseamănă cu o vie. Omul nebun, care se gândeşte doar la acest pământ, este asemenea unei vulpi. Într-o zi, o vulpe a găsit o vie îngrădită din toate părţile. Dar era o deschizătură. Ce a făcut? A postit trei zile, a devenit slabă şi, în sfârşit, a putut trece prin spărtura aceea. Înăuntru a început să mănânce din abundenţă şi, prin urmare, s-a îngrăşat. Când a vrut să iasă nu a putut trece. Ce să facă? A fost constrânsă să postească timp de trei zile până când a slăbit şi a reuşit să iasă din vie. Ieşită, s-a întors spre via aceea şi a exclamat: „Vie! Nu mi-au folosit la nimic roadele tale. Tot ce ai este frumos şi bun, dar ce beneficiu se poate obţine de la tine? Intri slab şi ieşi slab!”

La fel este cu lumea. Când un copil intră în ea are mâinile închise, parcă pentru a spune: „Totul este al meu!” Când cineva moare, lasă să cadă toate din mâinile sale deschise, parcă pentru a spune: „Nu duc nimic cu mine din această lume!” (Talmud).

Tatăl nostru, cât trăim în această lume, ajută-ne să rămânem separați de lume. Ajută-ne să fim credincioși Cuvântului tău și, făcând astfel, să arătăm dragostea ta față de toţi. Amin.