ÎNVIEREA DOMNULUI (PAȘTELE)

 

Tema

Învierea Domnului nostru Isus Cristos.

 Obiect

Un pahar plin jumătate cu suc.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1-9

 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: "L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus". 3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; 9 pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Aleluia! Isus cel înviat anunţă astăzi tuturora: „Am înviat şi sunt lângă tine; dă-mi mâna şi să mergem împreună!” Aleluia!

 După cum puteți vedea, am un pahar cu puțin suc în el. Există două moduri de a privi acest pahar cu suc. Unii oameni s-ar uita la pahar și ar spune că este pe jumătate gol. Sunt alții care s-ar uita la pahar și ar spune că este pe jumătate plin. (Dați unui copil să bea tot sucul din pahar.)

 Ei bine, am rezolvat problema, nu-i așa? Acum toți cei care se uită la acest pahar ar spune că este gol, dar ghiciți ce? Nu toți s-ar uita încă la pahar în același mod. Unii s-ar uita la pahar și s-ar plânge că e gol. Alții se uită la pahar și îl văd ca pe un pahar care așteaptă să fie umplut cu lucruri bune de băut. Cred că există întotdeauna moduri diferite de a privi orice situație.

 În dimineața de duminică, după ce Isus a fost răstignit, o femeie pe nume Maria a mers să viziteze mormântul în care fusese pus trupul lui Isus. Când a ajuns acolo, a descoperit că piatra fusese rostogolită de pe mormânt. A alergat să găsească pe cineva care să le spună ce văzuse. Ea a găsit pe doi dintre ucenici, pe Petru și Ioan, și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde l-au pus”.

 Cei trei au fugit imediat la mormânt. Când au ajuns acolo, toți au văzut același lucru, dar nu l-au privit toți la fel.

 Petru se uita și era curios. Biblia spune că Petru a intrat în mormântul gol și s-a uitat împrejur. El a văzut fâșiile de in întinse pre jos și pânza în care fusese îngropat Isus împăturită cu grijă și așezată acolo unde fusese trupul. „Hmmm, foarte interesant”, ar fi putut spune Petru.

 Maria se uita și era tristă. Biblia ne spune că Maria nici măcar nu a intrat în mormântul gol. Ea a stat în afara mormântului și a plâns pentru că se temea că cineva ar fi furat trupul lui Isus.

 Ioan s-a uitat și a crezut. Biblia spune că Ioan a intrat în mormânt, a văzut și a crezut. Acum, nu știu exact cât de mult a înțeles Ioan, dar putem presupune că el credea că Isus a înviat din morți așa cum a spus.

 Trei oameni - toți au văzut același lucru - unul era curios, unul era trist și unul credea. Cred că este cam același mod în care oamenii reacționează la relatarea despre Isus astăzi. Unii oameni aud povestea și sunt curioși, alții o aud și cred că este tristă, alții o aud și cred. Noi cum privim la acest eveniment?

 În bucătăria regelui erau un vas de lut şi un vas de fier. Acesta din urmă, mândru pentru că era din fier, lua deseori în râs vasul din lut:

– Nu valorezi nimic, eşti fragil, te spargi imediat!

– Chiar dacă sunt din lut, răspundea celălalt, totuşi pot să fiu util şi sunt fericit să lucrez aici, în bucătăria regelui.

– Eu, vasul de fier, nu vreau să stau lângă tine: dacă te ating, te sparg!

– Eu, în schimb, replica vasul de lut, sunt fericit că stau lângă tine şi nu îţi port pică.

Dar vasul de fier a încheiat:

– Pleacă de lângă mine, sărman vas de lut: foarte curând vei fi făcut cioburi!

… Cu trecerea timpului, regatul a decăzut şi palatul s-a prăbuşit. Abandonate printre ruine, secole la rând, cele două vase au dispărut, acoperite de praf, în inima pământului.

Într-o zi, excavând pământ, a fost descoperit vasul de lut.

– Uite ce vas vechi! a strigat cineva cu uimire.

– Ce frumos! au exclamat ceilalţi.

Imediat l-au curăţat de praf şi l-au spălat. Atunci, vasul şi-a redobândit toată strălucirea.

– Vă mulţumesc tuturor, a spus atunci vasul de lut, m-aţi curăţat şi sunt fericit. Dar lângă mine este prietenul meu: vasul de fier!

Au căutat, dar în zadar! A fost consumat de rugină de-a lungul timpului. Au găsit doar câteva fragmente ruginite.

Doar umilul vas de lut a avut bucuria de a trăi din nou în mijlocul oamenilor.

 Cel care trăieşte asemenea lui Isus în umilinţă şi are încredere în Dumnezeu are speranţa în nemurire.

Dragă Tată, astăzi privim într-un mormânt gol. Ajută-ne pe toți să vedem și să credem că Isus a înviat așa cum a spus că va învia. Amin.

CRISTOS A ÎNVIAT!