ÎNVIEREA DOMNULUI (PAȘTELE)

 

Tema

Învierea Domnului nostru Isus Cristos.

 Obiect

Un pahar plin jumătate cu suc.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,1-9

 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, şi le-a spus: "L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus". 3 Au ieşit atunci Petru şi celălalt discipol şi au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile aşezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit şi Simon Petru, care îl urma, şi a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile aşezate, 7 dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut; 9 pentru că încă nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Aleluia! Isus cel înviat anunţă astăzi tuturora: „Am înviat şi sunt lângă tine; dă-mi mâna şi să mergem împreună!” Aleluia!

 După cum puteți vedea, am un pahar cu puțin suc în el. Există două moduri de a privi acest pahar cu suc. Unii oameni s-ar uita la pahar și ar spune că este pe jumătate gol. Sunt alții care s-ar uita la pahar și ar spune că este pe jumătate plin. (Dați unui copil să bea tot sucul din pahar.)

 Ei bine, am rezolvat problema, nu-i așa? Acum toți cei care se uită la acest pahar ar spune că este gol, dar ghiciți ce? Nu toți s-ar uita încă la pahar în același mod. Unii s-ar uita la pahar și s-ar plânge că e gol. Alții se uită la pahar și îl văd ca pe un pahar care așteaptă să fie umplut cu lucruri bune de băut. Cred că există întotdeauna moduri diferite de a privi orice situație.

 În dimineața de duminică, după ce Isus a fost răstignit, o femeie pe nume Maria a mers să viziteze mormântul în care fusese pus trupul lui Isus. Când a ajuns acolo, a descoperit că piatra fusese rostogolită de pe mormânt. A alergat să găsească pe cineva care să le spună ce văzuse. Ea a găsit pe doi dintre ucenici, pe Petru și Ioan, și le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde l-au pus”.

 Cei trei au fugit imediat la mormânt. Când au ajuns acolo, toți au văzut același lucru, dar nu l-au privit toți la fel.

 Petru se uita și era curios. Biblia spune că Petru a intrat în mormântul gol și s-a uitat împrejur. El a văzut fâșiile de in întinse pre jos și pânza în care fusese îngropat Isus împăturită cu grijă și așezată acolo unde fusese trupul. „Hmmm, foarte interesant”, ar fi putut spune Petru.

 Maria se uita și era tristă. Biblia ne spune că Maria nici măcar nu a intrat în mormântul gol. Ea a stat în afara mormântului și a plâns pentru că se temea că cineva ar fi furat trupul lui Isus.

 Ioan s-a uitat și a crezut. Biblia spune că Ioan a intrat în mormânt, a văzut și a crezut. Acum, nu știu exact cât de mult a înțeles Ioan, dar putem presupune că el credea că Isus a înviat din morți așa cum a spus.

 Trei oameni - toți au văzut același lucru - unul era curios, unul era trist și unul credea. Cred că este cam același mod în care oamenii reacționează la relatarea despre Isus astăzi. Unii oameni aud povestea și sunt curioși, alții o aud și cred că este tristă, alții o aud și cred. Noi cum privim la acest eveniment?

 În bucătăria regelui erau un vas de lut şi un vas de fier. Acesta din urmă, mândru pentru că era din fier, lua deseori în râs vasul din lut:

– Nu valorezi nimic, eşti fragil, te spargi imediat!

– Chiar dacă sunt din lut, răspundea celălalt, totuşi pot să fiu util şi sunt fericit să lucrez aici, în bucătăria regelui.

– Eu, vasul de fier, nu vreau să stau lângă tine: dacă te ating, te sparg!

– Eu, în schimb, replica vasul de lut, sunt fericit că stau lângă tine şi nu îţi port pică.

Dar vasul de fier a încheiat:

– Pleacă de lângă mine, sărman vas de lut: foarte curând vei fi făcut cioburi!

… Cu trecerea timpului, regatul a decăzut şi palatul s-a prăbuşit. Abandonate printre ruine, secole la rând, cele două vase au dispărut, acoperite de praf, în inima pământului.

Într-o zi, excavând pământ, a fost descoperit vasul de lut.

– Uite ce vas vechi! a strigat cineva cu uimire.

– Ce frumos! au exclamat ceilalţi.

Imediat l-au curăţat de praf şi l-au spălat. Atunci, vasul şi-a redobândit toată strălucirea.

– Vă mulţumesc tuturor, a spus atunci vasul de lut, m-aţi curăţat şi sunt fericit. Dar lângă mine este prietenul meu: vasul de fier!

Au căutat, dar în zadar! A fost consumat de rugină de-a lungul timpului. Au găsit doar câteva fragmente ruginite.

Doar umilul vas de lut a avut bucuria de a trăi din nou în mijlocul oamenilor.

 Cel care trăieşte asemenea lui Isus în umilinţă şi are încredere în Dumnezeu are speranţa în nemurire.

Dragă Tată, astăzi privim într-un mormânt gol. Ajută-ne pe toți să vedem și să credem că Isus a înviat așa cum a spus că va învia. Amin.

CRISTOS A ÎNVIAT!

DUMINICA FLORIILOR (B)

 

Tema

A-l lăuda pe Isus în Duminica Floriilor.

 Obiect

Nu e necesar.

 EVANGHELIA

 Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 14,1-15,47

 Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Vă place mult o petrecere, o sărbătoare, nu-i așa? Care sunt unele lucruri pentru care oamenii sărbătoresc? O petrecere de zi de naștere... o vacanță... sau un eveniment sportiv etc. Cum sărbătoresc ei? Un mod în care ei sărbătoresc este să facă mult zgomot, nu-i așa?

 Și noi astăzi avem o sărbătoare. Este ziua în care îl sărbătorim pe Isus, pentru că astăzi este o zi foarte specială. Astăzi este Duminica Floriilor. Este o zi în care ne amintim cum oamenii au sărbătorit când Isus a intrat în Ierusalim într-o duminică în urmă cu aproximativ două mii de ani. Ați auzit deja povestea, dar permiteți-mi să o spun din nou.

 Isus mergea cu ucenicii săi spre Ierusalim. Când s-au apropiat de oraș, Isus le-a spus celor doi dintre ucenicii săi să meargă înainte în oraș. Le-a spus că vor vedea acolo legat un măgar tânăr, care nu a fost călărit niciodată. „Dezlegați măgarul și aduceți-l la mine. Dacă vă întreabă cineva ce faceți, spuneți-le: „Domnul are nevoie de el. Ţi-l va trimite înapoi în curând.”

 Ucenicii au făcut ceea ce le-a spus Isus să facă și s-a întâmplat așa cum le spusese El. Au găsit măgarul, l-au dezlegat și au plecat cu el. Câțiva oameni erau în apropiere și au zis ucenicilor: „Unde duceți măgarul?” Le-au spus ce spusese Isus, iar oamenii i-au lăsat să ia măgarul.

 Ucenicii au adus tânărul măgar la Isus și și-au pus hainele pe el pentru ca Isus să stea. În timp ce se îndreptau spre cetatea Ierusalimului, oamenii au mers înaintea lui Isus strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!” Au urmat alții în spate și strigau și ei: „Osana Fiului lui David! Osana întru cei de sus!”. În tot acest timp, oamenii s-au aliniat pe străzi, aplaudând și fluturând ramuri de palmier.

 Când a intrat Isus în Ierusalim a fost o sărbătoare minunată pentru că oamenii îl aplaudau şi îl aclamau cu voce tare pe Isus.

 Așa cum acei oameni au sărbătorit acum două mii de ani, noi am venit astăzi aici pentru a-l sărbători din nou pe Isus. Ce zi ar fi fost mai bună pentru a face asta decât în Duminica Floriilor? Biblia spune: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul; să ne bucurăm și să ne veselim într-însa”. (Psalmul 118:24)

 Ne apropiem de momentele dureroase ale pătimirii Domnului. Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni se concretizează.

 Sfântul Filip Benizi a făcut un semn pe patul de moarte, ca şi cum ar fi vrut ceva, probabil o carte. I s-au arătat diferite cărţi, dar el a dat mereu din cap în sens negativ… În sfârşit, au reuşit să îl înţeleagă: i-au arătat crucifixul: adevărata lui carte.

– În această carte citim răutatea imensă a omului.

– În această carte citim gravitatea imensă a păcatului.

– În această carte citim bunătatea imensă a lui Dumnezeu.

 Dragă Tată, noi sărbătorim astăzi la fel cum acei oameni au sărbătorit la Ierusalim acum două mii de ani. Aceasta este ziua pe care ai făcut-o; ne vom bucura și ne vom veseli în ea! Amin.

DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE (A)

 

Tema

Isus îi atrage pe oameni la sine.

 Obiect

Câteva obiecte din metal: agrafe de hârtie, piulițe, etc. și un magnet.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 12,20-33

 În acel timp, printre cei care au urcat să se prosterneze de sărbători erau unii greci. 21 Aceştia s-au apropiat de Filip, cel care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: "Domnule, vrem să-l vedem pe Isus". 22 Filip s-a dus şi i-a spus lui Andrei, iar Andrei şi Filip au venit şi i-au spus lui Isus. 23 Isus le-a răspuns: "A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat. 24 Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. 25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o păstrează pentru viaţa veşnică. 26 Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum sufletul meu este tulburat şi ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. 28 Tată, glorifică numele tău!" Atunci a venit o voce din cer: "L-am glorificat şi iarăşi îl voi glorifica". 29 Mulţimea care stătea acolo şi care auzise spunea că a fost un tunet; alţii ziceau: "Un înger i-a vorbit". 30 Isus a răspuns: "Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, 32 iar eu, când voi fi înălţat de pe pământ, îi voi atrage pe toţi la mine". 33 Spunea aceasta arătând de ce moarte avea să moară.

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 După cum vedeți, astăzi avem câteva obiecte mici de metal. (Treceți obiectele astfel încât copiii să poată arunca o privire.) Avem și un magnet. Să vedem cum reacționează obiectele metalice la magnet.

 Magnetul are o putere mare și va atrage multe obiecte spre sine. Acest lucru ne amintește de ceva ce Isus a învățat despre sine. Oamenii care îl urmau pe Isus credeau că Isus venise să întemeieze o împărăție pământească. Dar Isus a venit pe pământ să moară pentru păcatele noastre, astfel încât să ne putem alătura lui în împărăția sa cerească. Chiar și așa, pentru că Isus știa că va fi răstignit în curând, El le-a spus celor prezenți săi: „Acum sufletul meu este tulburat şi ce să spun: «Tată, salvează-mă de ceasul acesta!»?”

 Cum crezi că i-ai răspunde lui la această întrebare?

 Isus le-a spus oamenilor: „Nu, tocmai acesta este motivul pentru care am venit și, când voi fi înălțat, îi voi atrage pe toți la mine.” Biblia ne spune că El le-a spus asta pentru ca ei să știe modul în care el va muri.

 Puterea de atragere a acestui magnet este foarte puternică, dar nu este nimic în comparație cu puterea de atrage a lui Isus. Când vedem marea lui dragoste, suntem atrași de El. El a murit de bunăvoie pe cruce pentru a plăti prețul păcatelor noastre, iar când ne încredem în El, primim dreptul de a deveni copii ai lui Dumnezeu.

 Chiar și după ce vom deveni copiii lui Dumnezeu, vom păcătui în continuare și asta nu-i este plăcut. Dar asta nu înseamnă că El va înceta să ne iubească. El are puterea de a ne atrage înapoi la sine. Nu există putere mai mare decât iubirea lui Isus.

 Isus moare pentru toţi.

 Isus a avut conflicte cu conducătorii evreilor şi pentru că nu putea înghiţi discriminările religioase, morale şi sociale: Dumnezeul cerului este Tatăl tuturor; toţi oamenii sunt egali în faţa lui şi fraţi între ei.

  Evreii, deţinători ai adevăratei religii, făceau discriminări, de exemplu, cu păgânii idolatri.

  Isus, în schimb, i-a iubit şi a vrut să îi aibă lângă el. La naşterea lui au venit magii; la Nazaret a lăudat văduva din Sarepta şi pe Naaman sirianul; a spus că nu a găsit niciodată o credinţă atât de mare ca aceea a centurionului, care îi cerea cu umilinţă vindecarea slujitorului său; la picioarele crucii, primul care a îngenuncheat a fost conducătorul soldaţilor; din Ierusalim i-a trimis pe apostolii săi în toată lumea…

  Crucea lui Isus are patru braţe, câte puncte cardinale sunt. Acum, Isus vrea de la noi orice efort pentru a îndepărta orice contrast între creştini şi necreştini; catolici şi evanghelişti; albi, negri şi galbeni etc; între bogaţi şi săraci; între nord şi sud; între buni şi răi.

 Nimeni nu are o iubire mai mare decât cel care îşi dă viaţa pentru prieteni (In 15,13).

 20 iulie 1941, un prizonier din blocul 14 din Auschwitz nu răspunde la apel: a reuşit să fugă. Comandantul lagărului ordonă scoaterea a zece deţinuţi.

Dintre cei sortiţi morţii, unul izbucneşte în plâns:

– Copilaşii mei… soţia mea…

Atunci, dintre deţinuţii înţepeniţi în locurile lor, se desprinde hotărât numărul 16670 şi cere:

– Eu nu am copii. Aş vrea să îl înlocuiesc pe tovarăşul care plânge. A fost acceptat.

A fost aruncat împreună cu ceilalţi în buncăr pentru a muri de foame. I-a însoţit pe colegii lui, unul câte unul, în ceruri, uşurându-i cu încrederea în Dumnezeu şi cu rugăciunea.

La 14 august a fost exterminat cu o injecţie de acid fenic şi aruncat în cuptoarele crematoriului. Se numea pr. Maximilian Kolbe, franciscan polon, fondatorul Armatei Albe: două milioane de credincioşi care doresc ca zâmbetul Mamei lui Dumnezeu să facă lumea mai umană.

În 1971, la Sfântul Petru, la beatificarea pr. Maximilian, cel mai emoţionat era fostul sergent polonez Francisc Gajownieczek, salvat de gestul de iubire maximă, apărut în lagărul morţii din Auschwitz.

 Dragă Tată, îți mulțumim că Isus a fost dispus să fie înălțat pe cruce pentru ca noi să avem viața veșnică. Amin.

DUMINICA A IV-A DIN POSTUL MARE (B)

 

Tema

Darul lui Dumnezeu.

 Obiect

O cutie împachetată ca și cadou.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,14-21

 În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: "După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul Omului, 15 pentru ca oricine crede în el să aibă viaţa veşnică. 16 Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. 19 Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face fapte rele urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. 21 Însă oricine face adevărul vine la lumină, ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu".

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Este cineva dintre voi căruia nu îi place să primească cadouri? Bineînțeles că vă place tuturor! Nu-mi pot imagina pe cineva spunând că nu-i face plăcere să primească un cadou. Dacă ți-aș da acest cadou și ți-aș cere să-mi dai cincizeci de lei, ar mai fi un cadou? Nu, pentru dacă trebuie să plătești pentru el sau să faci ceva pentru a-l primi, nu este un cadou. Când cineva îți face un cadou, nu îți cere nimic în schimb. Nu vine cu vreo condiție. Tot ce trebuie să faci este să îl accepți. Asta îl face un cadou.

 Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ați primit vreodată? A fost prima ta bicicleta? Poate a fost un XBox 360® sau un Sony Playstation®. Pentru unii dintre voi poate a fost o mașinuță cu telecomandă sau, pentru alții, poate a fost o jucărie favorită. Într-un grup ca acesta, s-ar putea să avem o mulțime de idei diferite despre ceea ce face ca un cadou să fie grozav, dar astăzi vreau să vă povestesc despre un cadou care este, fără îndoială, cel mai mare cadou oferit vreodată.

 Care este acel cadou? Este darul vieții veșnice. Este darul lui Dumnezeu și a fost dat oricui vrea să-l primească. Biblia spune: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”. Oricine... suntem tu și eu și toți oamenii. Cel mai mare dar dintre toate este pentru noi.

 Când cineva îți oferă un cadou, nu este niciodată politicos să întrebi „Cât a costat?” Dar în acest caz, Biblia ne spune cât a costat darul lui Dumnezeu - și prețul a fost mare. L-a costat pe Dumnezeu singurul său Fiu. Îți poți imagina cât de mult ne-a iubit Dumnezeu pentru a trimite pe singurul său Fiu pe pământ să moară pe cruce, ca să putem avea viață veșnică? Îți poți imagina cât de mult ne-a iubit Isus pentru a fi dispus să moară pe acea cruce pentru ca noi să avem viață veșnică în ceruri?

 Viața veșnică - ce dar! Și tot ce trebuie să facem pentru a-l primi este să credem și să-l acceptăm pe Isus ca Mântuitor al nostru.

 Cel care crede în Isus are viaţă veşnică.

- Isus nu este numai asemănător unui medic bun, care ne tratează şi ne vindecă atât cât poate. Dar la sfârşit vine moartea. Isus nu este nici doar ca un simbol al şarpelui, înălţat de Moise în deşert, ca punct de urgenţe împotriva muşcăturilor şerpilor.

- Isus este adevăratul Mântuitor: ne eliberează de tot răul şi ne dă o viaţă divină şi nemuritoare.

 Cel care crede în Isus merge în lumină.

- Viaţa creştină este ca o a doua venire la lumină (Aminteşte Botezul!) Isus, prin evanghelia sa este lumină, dar mulţi preferă să trăiască în întuneric, ca să nu se vadă faptele lor rele.

- Ferice de noi, care în botez am primit lumina credinţei: am fost iluminaţi. Să trăim în lumina binelui. Să trăim în lumina lui Isus.

 Un om bolnav se duse la medicul său şi, în timp ce se despărţea de el, îi spuse:

-«Doctore, mi-e teamă de moarte. Spuneţi-mi, ce este de partea cealaltă?»

Foarte agale, medicul îl întrebă:

-«De ce vă este teamă? Nu mi-aţi spus dumneavoastră odată că sunteţi creştin?»

Pacientul îi replică pe un ton neîncrezător:

-«Da, dar mi-e teamă de ceea ce mi se poate întâmpla.»

Medicul avea mâna pe clanţa uşii cabinetului. De cealaltă parte se auzeau zgomote de zgârieturi şi scâncete şi, deschizând uşa, un căţel intră în grabă în încăpere şi sări pe el cu o manifestare evidentă de bucurie. Întorcându-se către pacient, medicul îi spuse:

-«L-aţi observat pe câinele meu? Niciodată până acum nu a mai fost în această încăpere. El nu ştia ce se află aici înăuntru. Ştia doar că stăpânul său se află aici şi, când s-a deschis uşa, a sărit înăuntru fără nici un fel de teamă. Ştiu foarte puţine despre ceea ce există dincolo de moarte. Însă ştiu un singur lucru: ştiu că Tatăl meu, Dumnezeu, se află acolo şi este suficient pentru mine.»

 Ştiu foarte puţine despre ceea ce se petrece după moarte. Însă ştiu că Tatăl meu, Dumnezeu, mă aşteaptă şi că l-a costat destul de mult pentru ca, în acest moment, să mă abandoneze. Iar cu aceasta, îmi este de ajuns.

Nu mă pot încrede în mine însă, da, pot – şi trebuie – să mă încred în El.

 Îți mulțumim, Tată, pentru cel mai mare dar dintre toate. Îți mulțumim pentru Isus, care ne-a iubit atât de mult încât a plătit prețul păcatului nostru pentru a ne oferi darul vieții veșnice. Amin.