DUMINICA A II-A A CRĂCIUNULUI

 

Tema

În Isus primim dreptul de a deveni copii ai lui Dumnezeu

 Obiect

O cutie de cadouri și inimioare confecționate puse în cutie

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 1,1-18

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. 2 Acesta era la început la Dumnezeu. 3 Toate au luat fiinţă prin el şi fără el nu a luat fiinţă nimic din ceea ce există. 4 În el era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor, 5 iar lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o. 6 A fost un om, trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Acesta a venit spre mărturie, ca să dea mărturie despre lumină, pentru ca toţi să creadă prin el. 8 Nu era el lumina, ci a venit să dea mărturie despre lumină. 9 Cuvântul era lumina adevărată, care, venind în lume, luminează pe orice om. 10 Era în lume şi lumea a luat fiinţă prin el, dar lumea nu l-a cunoscut. 11 A venit la ai săi, dar ai săi nu l-au primit. 12 Însă celor care l-au primit, celor care cred în numele lui, le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu, 13 care, nu din sânge, nici din voinţa trupului, nici din voinţa bărbatului, ci din Dumnezeu s-au născut. 14 Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. 15 Ioan a dat mărturie despre el şi a strigat, zicând: "Acesta era cel despre care v-am spus: «Cel care vine după mine a fost înaintea mea pentru că era mai înainte de mine»". 16 Căci noi toţi am primit din plinătatea lui har după har. 17 Pentru că Legea a fost dată prin Moise, harul şi adevărul au fost prin Isus Cristos. 18 Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu; Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui, el l-a revelat.

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Puneți inimile confecționate dinainte în interiorul unei cutii de cadouri și împachetați-o.

 Acest cadou pe care îl țin a fost unul dintre cadourile mele de Crăciun. Cu siguranță ați primit cadouri de Crăciun. Care a fost cadoul preferat? (Oferiți-le copiilor ocazia să vă spună despre cadourile lor preferate.)

 Există un lucru pe care l-am învățat despre cadourile de Crăciun. Indiferent cât de mult ne place să le primim, pur și simplu ele nu durează pentru totdeauna. Dacă ai haine frumoase și noi, în cele din urmă se vor uza și se vor demoda. Chiar dacă ai o jucărie distractivă de care îți place cu adevărat, în cele din urmă s-ar putea rupe sau te vei sătura de ea. Poate că ai primit dulciuri dar după ce le-ai mâncat nu mai sunt.

 Dar există un cadou de Crăciun care este diferit. (Arată cutia.) Niciodată nu se uzează. Nu se demodează niciodată. Nu se termină vreodată. Este adevăratul cadou despre care este vorba de Crăciun. Este darul lui Dumnezeu pentru noi: Fiul Său, Isus. (Puteți da cutia copiilor și să rupă fiecare din învelișul ei până când este descoperită complet. Deschideți cutia și oferiți fiecărui copil o inimioară pentru a reprezenta darul iubirii lui Dumnezeu, Isus. Fiecare copil poate pune inimioara în presepiu.)

 Biblia ne spune că toți cei care îl primesc pe Isus și cred în numele lui devin copii ai lui Dumnezeu! Când devenim copii ai lui Dumnezeu, avem toate drepturile și privilegiile. Dumnezeu ne va iubi, ne va proteja și ne va oferi tot ce avem nevoie. Cea mai bună parte este că nu se termină niciodată. În Psalmul 23:6, Biblia spune că bunătatea și dragostea vor fi cu noi în fiecare zi a vieții noastre și că vom trăi pentru totdeauna în casa lui Dumnezeu.

 Îmi place să dau și să primesc cadouri de Crăciun, dar cred că este important să ne amintim că cel mai mare dar dintre toate a fost darul lui Dumnezeu pentru noi. Este cadoul pe care continuă să-l dăruiască!

 La începutul acestui nou an, Tatăl nostru ceresc vrea să ne binecuvânteze într-un mod delicat și „matern”.

Binecuvântarea lui Dumnezeu este pentru noi izvor de mântuire, de pace și de iubire.

Este o binecuvântare foarte potrivită zilei de astăzi, Anul Nou, sărbătoarea preasfintei Mame a lui Dumnezeu, ziua păcii.

Dumnezeu i-a binecuvântat pe Adam și Eva, dar ei au preferat blestemul.

Dumnezeu l-a binecuvântat pe Noe, și el a fost începutul unei omeniri înnoite.

Dumnezeu l-a binecuvântat pe Abraham cel credincios, și el a fost părintele poporului evreu, poporul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a binecuvântat-o pe Maria, și ea a devenit Mama Domnului.

Isus este binecuvântarea noastră!

La sfârșitul vieții și al istoriei, pentru ultima dată se vor auzi două cuvinte: „Veniți, binecuvântaților” și „Plecați de la mine, blestemaților”.

Dumnezeul nostru este Dumnezeu care îi binecuvântează întotdeauna pe toți și moștenesc blestemul doar cei care refuză binecuvântarea lui Dumnezeu.

 Îngerii au privit din cer și contemplau marile minunății ale pământului. Dar, cu durere, vedeau și oameni care plângeau cuprinși de multe, imense dureri.

De aceea, într-o zi, au făcut sfat și l-au trimis pe unul dintre ei la bunul Dumnezeu pentru a-l ruga:

– Doamne, tu, care dorești binele oamenilor și vrei să fii pentru ei un adevărat tată, dă-le un remediu eficace împotriva durerii.

Dumnezeu Tatăl a răspuns:

– Au iubirea! Aceasta poate să le fie suficientă.

 Dragă Tată, îți mulțumim că ne iubești atât de mult, încât l-ai dăruit pe Fiul Tău ca și noi să putem deveni copiii tăi. Amin.

SFÂNTA FAMILIE (C)

 

Tema

Câteodată suntem atât de ocupați încât îl pierdem pe Isus

 Obiect

Nu este necesar

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,41-52

Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo, după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: "Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!" 49 El însă le-a spus: "De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?" 50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ați fost vreodată la un festival sau eveniment și ați pierdut unul dintre membrii familiei în mulțime? (Invitați copiii să împărtășească pe scurt)

 Îmi amintesc de o poveste despre un băiat pe nume Matei, care s-a pierdut în timp ce familia lui făcea câteva cumpărături de Crăciun de ultim moment la Mall. Familia lui Matei era îngrozită! De ce credeți că s-au speriat? (Pauză pentru răspunsuri).

 Toți membrii familiei au mers să caute în direcții diferite și știți unde l-au găsit pe băiețel? (Lăsați copiii să ghicească) Matei era în magazinul de bomboane și se uita la toate acele bomboane delicioase. Nu părea pierdut. Nici măcar nu știa că s-a pierdut. La urma urmei era chiar acolo unde l-au lăsat.

 Voi v-ați pierdut vreodată de părinți? Cum v-ați simțit?

 Această poveste a lui Matei ne duce cu gândul la evanghelia de astăzi în care ni se spune că și Isus s-a pierdut. Dar oare chiar s-a pierdut? Gândiți-vă că nu a fost o surpriză ca Matei să fie găsit într-un magazin cu dulciuri. Acum, gândiți-vă la ceea ce știm despre Isus.

 Când Isus era copil, părinții săi au mers la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui. După ce s-a terminat sărbătoarea, Maria și Iosif se întorceau înapoi la casa lor când și-au dat seama că Isus nu era de găsit nicăieri. Când nu l-au putut găsi printre rude și printre cei cu care călătoreau, s-au întors să îl caute la Ierusalim.

 Unde credeți că ar fi putut fi Isus atunci când părinții săi l-au pierdut?

 Știți unde l-au găsit pe Isus? Era în templu. La fel ca Matei, Isus nu era îngrijorat sau speriat. Când l-au găsit părinţii lui, el le-a zis: „De ce mă căutaţi? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”.

 Simțiți vreodată că ați pierdut legătura cu Isus? (Pauză pentru răspunsuri.)

 Uneori suntem atât de ocupați încât încetăm să ne gândim la Isus sau să petrecem timp cu el. Vestea bună este că îl putem găsi întotdeauna. A te reconecta cu Isus înseamnă să te oprești ca să te rogi, să mergi la biserică sau să citești Biblia. Când îl căutăm pe Isus, el ne va aștepta chiar acolo!

 Întotdeauna te simți bine în familie, când există iubire, dar, mai ales, de Crăciun. Pentru a face mai mare bucuria noastră în familie, Biserica ne prezintă astăzi sfânta Familie: Isus, Maria și Iosif.

Dacă acești oaspeți sfinți ar veni acasă la noi, ce ne-ar spune? (Multe lucruri, dar, mai ales, unul: e mai bine să trăim împreună cu Dumnezeu.)

Câte familii avem? Câți tați, mame, frați etc.? (O familie umană, una divină, doi tați: cel de pe pământ și cel din ceruri).

Familia lui Isus a fost fericită sau nefericită? (A amestecat bucuria cu plânsul, ca și cele mai multe dintre familiile noastre. Să se facă o referință la Evanghelia de astăzi: Isus este lumină și mântuire pentru cine îl primește).

Familia lui Isus a fost săracă sau bogată? (Săracă din punct de vedere material, foarte bogată în iubire).

Ce trebuie să facem pentru ca în toate familiile noastre să domnească iubirea? (În iubirea tatălui și a mamei, prin sacramentul Căsătoriei, este iubirea lui Dumnezeu și casa noastră devine asemenea Familiei din Nazaret, ca o mică Biserică.).

Câte probleme sunt în toate familiile.

Sunt copii care nu au o familie. Sunt familii care nu au o casă locuibilă. Cheltuielile, locul de muncă, studiul și atâtea preocupări care tulbură deseori seninătatea părinților și a fiilor. Dar mai sunt și momente de bucurie: o sărbătoare, tata și mama care se întorc de la muncă, prieteni care sosesc, un botez, vacanța etc.

Există oboseala de fiecare zi, dar iubirea poate să dea curaj pentru a depăși dificultățile. Există nerăbdarea și oboseala, dar mai există și iertarea și pacea. (Să se facă referință la virtuțile „familiei”, arătate în a doua lectură).

Există momente pentru a discuta, pentru a asculta, pentru a ne ruga.

Familiile creștine au primit un dar care ar trebui să-i însoțească pe părinți și pe copii în viață: este iubirea de tată și mamă, pe care Domnul a binecuvântat-o în ziua nunții.

Căsătoria este un semn mare, un sacrament, care face prezentă în familii iubirea lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.

Toți cei din familie pot să aibă harul Domnului Isus: puterea, asemenea lui; curajul, răbdarea și iubirea.

În familie trebuie să învățăm să nu luăm totul pentru noi înșine, ci să ne gândim și la binele altora.

Împreună trebuie să căutăm momentele cele mai bune pentru rugăciune, trebuie să învățăm să-l iubim pe Dumnezeu Tatăl și să-i respectăm ca frați pe toți oamenii.

Care este datoria ta în familie?

 A fost odată, cu mult timp în urmă, într-un sat mic, atelierul unui tâmplar. Într-o zi, în timp ce stăpânul lipsea, toate instrumentele sale de lucru au ținut un mare sfat.

Ședința a fost lungă și animată, uneori chiar vehementă. Era vorba despre excluderea din onorata comunitate a ustensilelor a unui anumit număr de membri.

Cineva a luat cuvântul: „Trebuie să-l eliminăm pe fratele nostru ferăstrău, pentru că mușcă și scrâșnește din dinți. Are caracterul cel mai mușcător de pe pământ”.

Un altul a intervenit: „Nu putem să o ținem în mijlocul nostru pe sora noastră rindeaua: are un caracter atât de tăios și pedant, încât jumulește tot ce atinge”.

„Fratele ciocan – a protestat un altul – are un caracter apăsător și violent. L-aș defini un zdrobitor. Modul său de a bate continuu este antipatic și îi calcă pe toți pe nervi. Să-l excludem!”

„Și cuiele? Poți trăi cu ființe atât de înțepătoare? Să alungăm și glaspapirul, a cărei unică rațiune de a fi pare cea de a-l zgâria pe aproapele.”

Așa discutau, cu o însuflețire tot mai mare, instrumentele tâmplarului. Vorbeau deodată. La sfârșitul ședinței, toți îi excluseseră pe toți.

Reuniunea a fost întreruptă brusc de sosirea tâmplarului. Toate ustensilele au tăcut în momentul în care au văzut că se apropia de bancul de lucru. Omul a luat o scândură și a tăiat-o cu ferăstrăul mușcător. A finisat-o cu rindeaua, care jumulește tot ce atinge. Sora secure, care rănește crud, fratele glaspapir, care rașchetează și zgârie, au intrat în acțiune imediat după aceea.

 Tâmplarul a luat apoi surorile cuie cu caracter înțepător și ciocanul care lovește.

S-a folosit de toate instrumentele sale cu caracter rău pentru a face un leagăn. Un leagăn foarte frumos pentru a primi un copil care urma să se nască, pentru a primi viața

 Dragă Isuse, când te-am pierdut din vedere, ajută-ne să ne amintim că tu ești încă acolo, așteptând să ne întoarcem la tine. Ajută-ne să facem din tine o prioritate zilnică. Amin.

DUMINICA A IV-A DIN ADVENT (C)

 

Tema

Crăciunul este sărbătoarea familiei

 Obiect

Nu este necesar

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,39-45

În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. 40 A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. 41 Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresăltat copilul în sânul ei, iar Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt 42 şi a exclamat cu glas puternic: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău! 43 Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine? 44 Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu! 45 Fericită aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul!"

Cuvântul Domnului

ÎNVĂȚĂTURA

Astăzi este ultima duminică înainte de Crăciun. Sunteți bucuroși? Eu sunt! Care sunt unele dintre lucrurile pe care le așteptați cu nerăbdare de Crăciun, în afară de deschiderea cadourilor, desigur? Care sunt unele dintre tradiții pe care le aveți în familie? (Oferiți copiilor timp să împărtășească.) Lucrul pe care mi-l amintesc cel mai mult despre Crăciunul copilăriei mele este întâlnirea cu rudele. Aproape întotdeauna mergeam la casa bunicilor dar și la alte rude pentru a fi împreună. Ne distram atât de mult mâncând și jucându-ne. Cred că unul dintre cele mai bune lucruri despre Crăciun este sărbătorirea nașterii lui Isus împreună cu familia.

 

Evanghelia noastră de astăzi spune ce s-a întâmplat după ce Dumnezeu l-a trimis pe îngerul Gabriel să-i spună Mariei că va avea un copil și că îl va numi Isus. Îți poți imagina cum trebuie să se fi simțit Maria, o adolescentă logodită cu un tâmplar tânăr și cu care urma să se căsătorească, când a auzit o astfel de veste? După ce și-a revenit din șoc, Biblia ne spune că Maria s-a grăbit la casa unei verișoare, Elisabeta, pentru a-i spune vestea. Elisabeta aștepta și ea un copil și Sfânta Carte ne spune că atunci când a auzit salutul Mariei, copilul a sărit în sânul ei și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt.

 

Elisabeta a strigat de bucurie și i-a spus Mariei: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău!”. Asta este uimitor! Înainte ca Maria să spună măcar un cuvânt despre faptul că va avea un copil, Elisabeta știa asta și știa că acel copil va fi cu totul special! „Şi de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?” a spus Elisabeta. „Ești o femeie binecuvântată pentru că ai crezut că Domnul va face ceea ce a spus.”

 

Așadar, chiar la începutul evenimentului de Crăciun a fost un eveniment care a fost împărtășit cu familia și este un timp care are sens pentru noi, ca familii, astăzi. Pe măsură ce sărbătorim nașterea Domnului și Mântuitorului nostru, Isus Cristos, este cu siguranță potrivit să o sărbătorim împreună cu familiile noastre, așa cum a făcut Maria cu Elisabeta.

 

În timpul lui Isus, ca și în timpurile noastre, erau oameni care credeau și care nu credeau în Dumnezeu, în promisiunile sale, în mântuirea sa.

Și printre noi, copii, sunt unii care se pregătesc bine pentru „promisul” și venitul Mesia, și unii care nici măcar nu se gândesc, au grijă de Crăciunul cadourilor, fără Prunc.

Evanghelia ne-o prezintă cu bucurie pe cea care a crezut mai mult decât toți în Pruncul mântuitor promis de Dumnezeu, cea care a fost mai atentă și mai primitoare, mai iubitoare: Maria. „Fericită ești tu, pentru că ai crezut în promisiunile Domnului.”

 

Isus este sinteza, suma tuturor promisiunilor făcute de Dumnezeu:

- el este Fiul femeii care va zdrobi capul șarpelui,

- el este moștenitorul binecuvântării lui Abraham: tatăl unui popor „infinit” și aliat cu Dumnezeu,

- el este mlădița din casa lui David – așa cum a prevestit profetul Isaia – rege al păcii,

- el este cel așteptat de neamurile care cer mântuirea lui Dumnezeu. Elisabeta, Zaharia, Simeon, Ana etc. „îl binecuvântează” pe Domnul care și-a împlinit promisiunile în Isus.

- Maria îl preamărește pe Domnul, mântuitorul „promis părinților noștri și urmașilor lui în veci”.

-  Dumnezeu și-a ținut promisiunile: le-a împlinit în Isus.

-  Biblia este cartea promisiunilor minunate ale lui Dumnezeu. „În Isus, toate promisiunile lui Dumnezeu își găsesc împlinirea” (2Cor 1,20). Mai întâi, poporul lui Israel, deci și noi, suntem moștenitorii, destinatarii minunatelor promisiuni ale lui Dumnezeu, realizate în Isus: mântuitorul „promis”. Isus, dragii mei, este promisiunea cea mai mare, darul cel mai frumos pentru acest Crăciun.

-  Ni-l dă Dumnezeu Tatăl, „pentru că veșnică este fidelitatea lui”, ni-l întinde Mama Maria, pentru că a crezut cu tărie, împreună cu Iosif, și a devenit supusă promisiunilor lui Dumnezeu.

 Într-o seară, sfântul Ludovic Maria Grignon de Montfort, pe străzile din Dinan, a întâlnit un sărman cerșetor extenuat de foame și plin de răni. Fără să se lase rugat, s-a apropiat de el, l-a mângâiat, l-a îmbrățișat, l-a luat ușor pe după umeri și s-a îndreptat spre casă.

Întrucât era cam târziu și poarta era deja închisă, a bătut insistent, strigând:

– Deschideți-i poarta lui Isus! Deschideți-i porțile lui Isus. După ce a intrat, i-a dat de mâncare și l-a pus cu mare grijă în pat, în patul său.

 Tată Ceresc, suntem recunoscători pentru acest timp de celebrare fericită a nașterii Salvatorului nostru. Vrem să îi onorăm ziua de naștere printr-un moment de sărbătoare alături de familiile noastre. Amin.

DUMINICA A III-A DIN ADVENT (C)

 

Tema

Crăciunul este un moment oportun pentru a dărui

 Obiect

Se poate folosi un cadou frumos împachetat

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,10-18

În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: "Atunci, ce trebuie să facem?" 11 Răspunzând, le-a spus: "Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!" 12 Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: "Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?" 13 El le-a spus: "Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!" 14 Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: "Iar noi ce trebuie să facem?" El le-a zis: "Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!" 15 Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a răspuns tuturor: "Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. 17 Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge". 18 Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Îmi imaginez că în dimineața Crăciunului primul lucru pe care îl faceți este să vedeți ce cadouri ați primit, am dreptate? Poate că unele au scrise și numele voastre pe cadouri. Ați ghicit vreodată ce se afla în el sau ele?

 Când eram copil și verificam cadourile de sub brad, nu mă interesau deloc cadourile care aveau pe ele numele altora, mă interesau doar cele care erau pentru mine. Nu este cam la fel cu majoritatea dintre noi? De cele mai multe ori, ne gândim doar la noi înșine. Acesta este adevăratul spirit al Crăciunului?

 În evanghelia de astăzi citim că mulți oameni l-au auzit pe Ioan chemându-i să se pocăiască de păcatele lor și să fie botezați, astfel încât să fie pregătiți pentru venirea lui Mesia. Mulțimi mari de oameni veneau să fie botezați de Ioan. El cu siguranță le spunea să facă ceva concret pentru a arăta că s-au convertit cu adevărat.

 Oamenii întrebau „Ce trebuie să facem?”

 „Dacă ai două haine, dă-i una cuiva care nu are. Dacă ai mâncare, împarte-o cu altcineva”. Cu alte cuvinte, Ioan spunea: „Nu te mai gândi doar la tine și începe să te gândești și la alții”.

 Crăciunul este la doar câteva zile. Cât de mult ne-am gândit la ceea ce putem face pentru alții în perioada Crăciunului? Ni s-au dat atât de multe... nu ar trebui să împărțim ceea ce avem cu alții care poate nu au atât de multe? Care sunt câteva moduri prin care putem face asta? Există multe organizații minunate care ajută oamenii care au nevoi speciale. Putem oferi pentru a-i ajuta să-i ajute pe alții. Putem oferi prin implicarea noastră în propria biserică.

 Există un copil – spune Evanghelia – care l-a întâlnit pe Isus încă înainte de a se naște și a început să tresalte de bucurie.

Cine este? Ioan Botezătorul.

Dar și cei mai mari s-au bucurat de prezența pruncului Isus: „Săraci, bătrâni, străini, întâlnindu-l pe pruncul Isus, s-au umplut de bucurie. Cine sunt? Păstorii, Elisabeta și Zaharia, Simeon și Ana, magii…

Astăzi, Ioan Botezătorul, devenit adult, pentru a pregăti calea Domnului, ne face o recomandare: „Dacă vreți să-l întâlniți cu bucurie pe Isus, «Convertiți-vă!»”.

Ce înseamnă „a te converti”?

Înseamnă: a părăsi drumul greșit și a porni pe drumul cel bun. Pentru a întâlni o persoană trebuie să mergi pe același drum.

Drumul pe care trece Isus este cel al bucuriei adevărate, pline de iubire. Cine nu merge pe acest drum nu-l întâlnește și nici nu poate să-l întâlnească pe Isus, regele bucuriei și al iubirii.

 Drumul lui Isus este drumul bucuriei adevărate. Sunt două tipuri de bucurie și le cunoașteți bine.

Există o bucurie falsă. Noi o căutăm cu înfocare în capricii, urmându-ne comoditatea. Dacă vrem să-l întâlnim pe Isus, „Regele sărac”, trebuie să știm să ne mulțumim chiar și cu puțin când circumstanțele ne-o cer, să nu fim exigenți, să nu risipim bani în lucruri inutile, în daruri care nu folosesc la nimic; trebuie, mai ales, să evităm acele bucurii false, trecătoare și legate de rău, de vină.

 Există și o bucurie adevărată: se naște din inima bună și ne face generoși; provine din îndeplinirea datoriei, chiar dacă ne cere sacrificii. Cine urmează calea binelui cu rea voință, cine se roagă forțat, cine vine la sfânta Liturghie murmurând etc. este pe un drum pe care Isus nu trece. De aceea, exclamăm cu toții împreună: „Aleluia, Dumnezeu vine în mijlocul nostru cu bucurie.”

Drumul lui Isus este drumul iubirii.

 Isus vine la toți; sfântul Ioan Botezătorul are față de fiecare o atitudine deosebită de bunătate și de dreptate: față de încasatorii de taxe, față de soldați, față de bogați…

Și noi ce trebuie să facem? Ce-ar răspunde Botezătorul la întrebare, chiar dacă Evanghelia nu vorbește despre copiii care s-au dus la el?

Cu siguranță, ar răspunde așa: „și voi, copii, iubiți-vă, împărțiți totul ca frații, fiți generoși la școală, acasă, la joacă, peste tot. Pentru că drumul pentru a-l întâlni este cel al bunătății”. De aceea, exclamăm cu toții împreună: „Aleluia, în mijlocul nostru vine Dumnezeul iubirii.”

Un părinte povestește: În grădinița (pentru copii între 3 și 6 ani) din Serravalle, din Republica San Marino, la care mergea fetița mea, copiii, cu ocazia tradiționalei vizite a lui Moș Crăciun, nu au primit daruri, pentru că acesta a venit cu sacul gol.

Chiar copiii l-au umplut cu rechizite pe care le-au împachetat cu multă generozitate pentru copiii săraci.

 A împărți cu alții, acesta este spiritul, spiritul Crăciunului. Să arătăm cu toții adevăratul spirit al Crăciunului din acest an!

 Părinte, când sărbătorim nașterea Mântuitorului nostru, ajută-ne să ne amintim de cei care au nevoie de hrană, adăpost și îmbrăcăminte. Ni se reamintește că Isus însuși ne-a învățat că atunci când facem ceva pentru a-i ajuta pe cei aflați în nevoie, este același lucru cu a face asta pentru el. Amin.

DUMINICA II-A DIN ADVENT (C)

 

  Tema

Pregătindu-ne pentru venirea lui Isus

Obiect

Se pot folosi diverse lucruri pentru curățenie

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,1-6

 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, pe când Ponţiu Pilat era guvernator al Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al ţinutului Itureii şi Trahonitidei, iar Lisania, tetrarh al Abilenei, 2 pe timpul arhiereilor Anna şi Caiafa, cuvântul lui Dumnezeu a fost către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. 3 El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, 4 aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: "Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui! 5 Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite 6 şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Vine Crăciunul! Ce perioadă emoționantă a anului. Este adesea un moment în care ne bucurăm de compania celor dragi nouă. Poate că sunt unele rude care trăiesc departe și vor veni de Crăciun, poate o mătușă sau un unchi preferat vine să ne viziteze. Ne place când vine cineva în vizită, nu-i așa? Ne place, dar asta înseamnă și că este mult de lucru. Nu am vrea ca cei care vin să ne viziteze să ne găsească casa în mizerie, nu-i așa? În niciun caz! Trebuie să curățăm podelele, să aspiram covorul, să curățăm mobila, să curățăm băile, să ne asigurăm că paturile sunt toate făcute și că nu există haine murdare aruncate prin casă.

 În evanghelia de astăzi citim despre un bărbat pe nume Ioan care a mers în țara din jurul râului Iordan, predicând și spunând oamenilor să se pregătească pentru venirea Domnului. Când Ioan le-a spus oamenilor să se pregătească pentru venirea Domnului, el nu a vrut să spună că ar trebui să meargă acasă și să măture podeaua, să-și strângă jucăriile și să-și facă paturile. El a vrut să spună că ar trebui să-și pregătească inimile. Cum? Căindu-se de păcatele lor și întorcându-se la Dumnezeu. După ce făceau asta, Ioan îi boteza în râul Iordan. Așa a primit numele de „Ioan Botezătorul”.

 Biblia ne spune că Isus va veni din nou și, la fel ca în ziua lui Ioan Botezătorul, este important pentru noi să ne asigurăm că inimile noastre sunt curate și pregătite pentru venirea Domnului. Facem asta mărturisindu-ne păcatele și cerându-i lui Dumnezeu să ne ierte. Dacă vom face asta, Biblia ne spune că el ne va ierta și ne va curăța inimile.

 Curățarea casei nu este ceva ce poți face o dată și apoi nu mai faci. Este ceva ce trebuie să facem în fiecare zi. Dacă ne-am ține casa curată tot timpul, nu ar fi o treabă atât de mare să ne pregătim pentru a primi vizite. Același lucru este adevărat atunci când vine vorba de a ne menține inimile pregătite pentru întoarcerea lui Isus. Nu putem să-i cerem lui Dumnezeu să ne ierte o dată și apoi să mergem pe drumul nostru veseli. Este ceva ce trebuie să facem în fiecare zi. Trebuie să petrecem timp în fiecare zi în rugăciune, citind cuvântul său și cerând iertare lui Dumnezeu pentru acele lucruri care ne împiedică să fim gata să primim revenirea lui Isus.

 Pentru a ne pregăti de Crăciun, trebuie să-i acordăm lui Dumnezeu timp și atenție.

 Profetul Isaia și Ioan Botezătorul ne invită să pregătim calea, pentru ca Mântuitorul să vină și pentru noi.

Pregătiți bine căile Domnului.

Această pregătire comportă cel puțin trei aspecte: datoria de a face curățenie generală, efortul de a deveni buni, deschiderea față de harul lui Isus care vine să ne salveze și să ne îmbogățească cu viața supranaturală.

 Un domn, știind că regele va veni în localitatea sa și va zăbovi puțin, și-a pus casa la dispoziția suveranului. Casa era destul de frumoasă, într-adevăr, dar el, ocupat cu atâtea afaceri și cu un caracter cam dezordonat, nu a făcut nimic pentru a o pregăti, nu a făcut nimic pentru a o face mai frumoasă.

Când a venit suveranul, văzând multele lucruri aflate încă în dezordine, întristat de primirea prea puțin atentă și îngrijită, i-a mulțumit, dar a hotărât să plece repede mai departe. Își zicea în sine: Cu siguranță, nu este o primire făcută de cineva care mă stimează și mă iubește.

 Isus vine! Cât de interesant! Dar mai întâi, trebuie făcută o curățare a inimii!

Să ne întoarcem la Domnul cu toată inima, să ne îndepărtăm de păcat, făcând binele și dorind să fim mântuiți de Isus.

 Părinte, iartă-ne pentru lucrurile pe care le facem în fiecare zi și care nu îți sunt plăcute. Curăță-ne inimile astfel încât să fim pregătiți pentru întoarcerea lui Isus, Domnul și Mântuitorul nostru. Amin.

DUMINICA I-A DIN ADVENT (C)

 

Tema

Isus vine din nou

 Obiect

Coroana de Advent

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 21,25-28.34-36

 În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: "Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. 26 Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor care vor veni în lume, căci puterile cerurilor vor fi zguduite. 27 Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. 28 Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră! 34 Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, 35 ca un laţ! Căci ea va veni asupra tuturor acelora care locuiesc pe faţa întregului pământ. 36 Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!"

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Este oficial! Am intrat în perioada de numărătoare inversă pentru Crăciun. În fiecare zi vedem și auzim la televizor, găsim pe internet, „24 de zile de cumpărături până la Crăciun”, „23 de zile de cumpărături până la Crăciun”, „22 de zile de cumpărături până la Crăciun”. Peste tot în jurul nostru sunt semne că se apropie Crăciunul. Care sunt unele dintre aceste semne?

 Există o mulțime de semne care ne spun că se apropie Crăciunul, dar acum 2000 de ani, când s-a născut Isus, nu existau semne mari care să anunțe că se va întâmpla. Nu existau reclame la televizor, pe internet care să spună „În curând! Un salvator se va naște într-un grajd lângă tine!”. Când s-a născut Isus, mulți oameni au fost surprinși. Dar pe măsură ce s-a răspândit vestea despre nașterea lui, unii și-au amintit că profeții au vestit că Dumnezeu va trimite un Mântuitor. Ei știau că acest copil, născut într-un grajd, era Dumnezeu care își împlinea promisiunea.

 Crăciunul nu este doar un moment minunat pentru a sărbători nașterea lui Isus. Este, de asemenea, un timp pentru a ne aminti că Isus a promis că va veni din nou. Nu citim prea multe despre asta în ziare și nu prea auzim despre asta la radio sau la televizor sau pe internet, dar Isus ne-a spus să fim pregătiți și să ne gândim întoarcerea lui.

 Pe măsură ce așteptăm cu nerăbdare ziua de Crăciun, așteptăm și ziua în care Isus va veni din nou. Am aprins lumânarea speranței pe coroana noastră de advent. Așa cum poporul Israel a găsit speranță în promisiunile lui Dumnezeu, noi găsim speranță în promisiunea lui Isus că va veni din nou.

 Dumnezeu promite omenirii păcătoase că o va mântui, pentru că o iubește.

 Pe vremea lui Isus – ca, de altfel, și în zilele noastre – erau mulți „profeți ai dezastrului”.

Vesteau următoarele: „Dacă lumea merge așa înainte, vor veni asupra noastră multe neplăceri, pedepse mari din partea lui Dumnezeu. Viitorul nostru va fi o apocalipsă.”

Isus, însă, vestește: „Nu cădeți în disperare nici atunci când toate vă merg rău: ridicați-vă fruntea, pentru că eliberarea voastră este aproape”.

În Isus, Dumnezeu „își împlinește promisiunile făcute” (prima lectură).

 Copii, vă amintiți din Biblie ce promisiuni i-a făcut Dumnezeu omului?

Ce promisiuni le-a făcut lui Adam și Evei după ce au căzut în păcat? („Dușmănie voi pune între tine și femeie… urmașul ei îți va zdrobi capul…”.)

Ce promisiune i-a făcut Dumnezeu lui Abraham? („Descendența ta va fi binecuvântată și numeroasă ca stelele”).

Ce promisiune i-a făcut Dumnezeu lui David? („Dintre urmașii tăi se va naște un rege pe care îl voi numi fiu și a cărui împărăție nu va avea sfârșit”).

Toată Biblia este o carte a promisiunilor lui Dumnezeu. Dumnezeu îi face omului multe promisiuni, pentru că îl iubește și vrea să îl îndrume la bine și la speranță. Dumnezeu îi face omului promisiuni, chiar dacă acesta le refuză uneori, chiar dacă omul nu merită.

 Și Dumnezeu își ține promisiunile: pe toate și întotdeauna. Nu este ca omul, ca unul dintre noi care nu-și ține promisiunile făcute. Cu siguranță: „Oricine speră în Domnul nu rămâne dezamăgit.”

De ce? De ce se vor împlini în Isus toate promisiunile lui Dumnezeu? Motivul principal pentru care Dumnezeu își ține cu siguranță promisiunile este exprimat astfel în Biblie: „Fidelitatea sa este veșnică”. Dumnezeu își respectă promisiunile pe care ți le face atât pentru că este adevărul, cât și pentru că este bunătate infinită.

Să explicăm cum:

- prin venirea lui Isus se vor împlini profețiile despre el;

- prin răscumpărarea înfăptuită de el se împlinește:

– mântuirea noastră,

– îmbogățirea noastră spirituală,

– realizarea noastră adevărată și veșnică.

Suntem în timpul Adventului, retrăim așteptarea împlinirii în Isus a promisiunilor lui Dumnezeu, așteptarea ca Dumnezeu să vină să ne mântuiască.

Ce simțim în așteptarea împlinirii unei mari promisiuni care ne-a fost făcută de cineva care ne iubește? (Simțim dinainte bucurie – ni se pregătește ceva, avem încredere). La fel facem și noi cu Dumnezeu.

 Odată, un rege a intrat într-un oraș. Toți locuitorii orașului l-au primit cu căldură. El a fost atât de mișcat încât a promis:

– Mâine voi construi pentru voi drumuri, apeducte, case.

Apoi s-a dus să se culce.

Însă, a doua zi, spre durerea tuturor, a fost găsit mort. Au murit cu el și toate speranțele.

 Nu același lucru se întâmplă cu Dumnezeu. El este veșnic, are tot timpul să-și țină promisiunile.

 Tată ceresc, îți mulțumim că ți-ai ținut promisiunea de a trimite un Mântuitor. De asemenea, îți mulțumim pentru promisiunea că se va întoarce din nou pentru a ne duce la casa noastră din ceruri. Amin.

CRISTOS, REGELE UNIVERSULUI (B)

 

Tema

Regalitatea lui Isus

 Obiect

O coroană

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 18,33b-37

 În acel timp, Pilat i-a zis lui Isus: "Tu eşti regele iudeilor?" 34 Isus a răspuns: "De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?" 35 Pilat a răspuns: "Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?" 36 Isus a răspuns: "Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici". 37 Atunci Pilat i-a zis: "Aşadar, eşti rege?" Isus i-a răspuns: "Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Coroana este un simbol al puterii și autorității. Cunoașteți pe cineva care poartă coroană? (Pauză pentru răspunsuri) Un rege sau o regină poartă coroană, nu? A fi rege este diferit de a fi președintele unei țări. Un președinte este ales de popor, dar un rege nu este ales, el este născut pentru a fi rege.

 Ați văzut filmul „Regele leu”? Ca leu, Simba s-a născut pentru a fi „Regele Animalelor”. El cânta mereu, „Abia aștept să fiu rege”. Acesta era nerăbdător să devină rege, pentru că nu voia să-i spună nimeni ce să facă. Ba el voia să spună tuturor ce trebuie să facă.

 Simba avea o idee vagă despre ce înseamnă să fii rege. Adevăratul rol al unui rege este de a avea grijă de nevoile poporului său. Un rege bun este mai preocupat să aibă grijă de poporul său decât să fie slujit.

 În ultimele sale zile pe pământ, Isus a fost arestat și judecat. Când a fost întrebat dacă el este rege, Isus a răspuns: „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume”. (Treceți coroana prin fața copiilor.)

 Da, Isus a fost un rege, dar spre deosebire de Simba, el era interesat doar să facă voia Tatălui său, Dumnezeu. El s-a născut pentru a fi rege, dar împărăția lui nu era pe acest pământ, ci este în ceruri. El a venit pe pământ pentru a ne crea o cale pentru ca să trăim cu el în ceruri.

 Isus este, într-adevăr, rege. Este Fiul lui Dumnezeu. Este Mesia, vestit, promis, aşteptat. Toată creaţia „a fost făcută prin el”.

Isus vindecă bolile, învinge diavolul, învie morţii, domină furtuna: puterea sa benefică este infinită.

Înainte de a se înălţa la cer, proclamă: „Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ: mergeţi în lumea întreagă, predicaţi evanghelia mea”.

„Da, sunt rege, dar împărăţia mea nu este din această lume”.

 Dar Isus este un rege aparte: nu se naşte într-un palat regal, ci într-un grajd, nu are bogăţii, nici soldaţi. I se dă nu o coroană de aur, ci de spini, intră în capitală nu pe un cal, ci pe un măgăruş…

Dar care este puterea lui? De ce nu învinge, nu se impune în faţa tuturor prin minuni răsunătoare? De ce nu îşi arată toată slava divină pe care o are? Aceste întrebări şi le puneau contemporanii lui Isus, dar ni le punem şi noi astăzi.

Regele Isus urmează doar „politica” „Tatălui nostru”: adică fraternitatea, pacea, blândeţea, respectul voinţei oamenilor, milostivirea.

Pentru a gusta puterea iubirii sale, trebuie să avem credinţă şi… iubire. Nu îşi arată slava pentru a nu avea credincioşi… prea interesaţi. Pe el îl interesează mai ales minunile spirituale care privesc sufletul şi inima oamenilor.

El este veşnic. Nu se grăbeşte. Foloseşte o răbdare infinită în a cere tributul de iubire mai mult decât pentru sine, pentru „micuţii săi fraţi”. Şi marele rege, într-o zi, ne va judeca numai cu privire la iubire! (cf. Mt 25)

 Isus „abia așteaptă să fie regele tău”. El te invită să te bucuri de viața veșnică în împărăția sa cerească. Vrei să îl încoronezi astăzi ca regele tău?

 Un tânăr călugăr a fost trimis câteva luni într-o mănăstire din Flandra pentru a ţese o tapiserie importantă împreună cu alţi călugări. Într-o zi, s-a ridicat indignat de pe scaunul lui:

– Gata! Nu mai pot continua! Instrucţiunile pe care mi le-au dat nu au fost gândite! a exclamat el. Lucram cu un fir de aur şi una două trebuia să îl înnod şi să îl tai fără motiv. Ce risipă!

– Fiule, a replicat un călugăr mai bătrân, tu nu vezi această tapiserie cum va fi văzută. Eşti aşezat în partea din spate şi lucrezi numai într-un loc.

L-a condus în faţa tapiseriei care atârna în atelier şi tânărul călugăr a rămas fără suflare.

Lucrase la ţeserea unei foarte frumoase imagini a adoraţiei magilor şi firul său de aur făcea parte din aureola luminoasă din jurul capului Pruncului. Ceea ce tânărului i se părea risipă nechibzuită s-a dovedit a fi ceva minunat.

 Tată Ceresc, îți mulțumim că l-ai trimis pe Fiul Tău să fie Domnul și Regele nostru. Ajută-ne astăzi și în fiecare zi să-l onorăm, să-l ascultăm și să urmăm voința lui pentru viața noastră. Amin.