DUMINICA A XXVI-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

A fi credincioși în slujirea lui Dumnezeu și a aproapelui.

 Obiect

Niciunul nu e neapărat necesar, dar se poate folosi un sac de gunoi.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 21,28-32

 În acel timp, Isus le-a zis arhiereilor şi bătrânilor poporului: „Ce părere aveţi? Un om avea doi fii. S-a apropiat de primul şi i-a zis: «Fiule, du-te azi şi lucrează în vie!» 29 El i-a răspuns: «Nu vreau», dar apoi i-a părut rău şi s-a dus. 30 A venit apoi la celălalt şi i-a spus la fel, iar el i-a răspuns: «Da, Doamne», dar nu s-a dus. 31 Care dintre aceştia doi a făcut voinţa tatălui?” I-au spus: „Primul”. Isus le-a zis: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. 32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptăţii, dar nu aţi crezut în el, însă vameşii şi desfrânatele l-au crezut. Voi însă, deşi aţi văzut, nici măcar după aceea nu v-a părut rău, ca să credeţi în el”.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 V-au cerut vreodată părinții să ajutați prin casă sau prin curte să faceți niște treburi? Sunt sigur că vi s-a întâmplat asta. În această dimineață, voi spune o poveste despre un tată care a avut doi fii pe nume John și William. 

Într-o zi, tata a intrat în camera lui John și l-a găsit construind un model de avion. „John, a suflat mult vânt aseară și sunt frunze împrăștiate în toată curtea. Vrei, te rog, să greblezi frunzele și să le pui în pungi de gunoi?” a întrebat tata.

 „Oh, tată, nu am timp să greblez frunzele. Lucrez la acest model de avion și chiar vreau să-l termin astăzi”, a răspuns John.

 Tatăl s-a întors și a părăsit camera și a plecat să-l caute pe William. L-a găsit pe William uitându-se la televizor. „William, sunt multe frunze în curte. Vrei, te rog, să greblezi frunzele și să le pui în pungi?” a întrebat tata.

 „Sigur că da, cu mare plăcere”, a răspuns William.

 „Grozav!” spuse tata. – „Voi lăsa grebla și sacii de gunoi în curte”.

 După ce tatăl său a plecat, John a început să se gândească la ce i-a cerut să facă. „Pot grebla frunzele și încă mai am destul timp să-mi termin modelul de avion mai târziu”, își spuse John. A ieșit afară și a început să grebleze frunzele.

 Când tata s-a întors acasă, l-a văzut pe John greblând frunze. – „Unde este William?” a întrebat tata.

 „Nu știu. Ultima dată când l-am văzut, se uita la televizor”, a răspuns John.

 Când tata a intrat în casă, ce credeţi că a văzut? Acolo stătea William şi încă se uita la televizor! Vă întreb care dintre cei doi fii i-a plăcut tatălui său? John, care a spus că nu va grebla frunzele, dar, în cele din urmă a făcut acest lucru sau William, care a spus că va grebla frunzele, dar nu a făcut-o?

 În Evanghelia de astăzi, Isus a spus o poveste similară pentru a arăta cum diferiți oameni ascultă sau nu de ceea ce i-a chemat Dumnezeu să facă. În pilda lui Isus despre cei doi fii, tatăl le-a cerut ambilor fii să meargă să lucreze în via lui. La fel ca cei doi băieți din povestea de mai sus, un fiu a răspuns: „Nu”, dar a apoi a mers și a lucrat. Celălalt fiu a răspuns „da” dar nu a mers. Povestind pilda, Isus a vrut să ne dăm seama că ceea ce facem este mai important decât ceea ce spunem că vom face. Isus vrea să răspundem: „Da”, când ne spune „să ne iubim unii pe alții”, dar ceea ce dorește cu adevărat este ca noi, într-adevăr, să şi facem acest lucru! Isus vrea ca noi să răspundem: „Da”, când spune „Urmează-mă”, dar ceea ce dorește cu adevărat este ca noi să-l urmăm! Acesta este genul de creştin care vreau să fiu. Nu este genul de creştin care vrei să fiţi şi voi?

 Noi, astăzi, suntem chemaţi să ne examinăm dacă îl ascultăm cu adevărat pe Isus.

 Isus a împlinit întotdeauna voinţa Tatălui.

-  La doisprezece ani, primul său răspuns dat lui Iosif şi Mariei: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”

- În Grădina Măslinilor, Isus se roagă: „Tată, treacă de la mine paharul acesta, dar nu voia mea, ci a ta să se facă.”

-  Isus exclamă pe cruce: ”Totul s-a împlinit”.

Care era voinţa Tatălui cu Isus? Să nu piardă niciun frate pe care i-l încredinţase Dumnezeu, cu preţul vieţii. Şi aşa a făcut.

Asemenea lui Isus, şi noi trebuie să împlinim voinţa Tatălui.

- Mulţi dintre noi nu îl ascultă pe Isus pentru că nu avem inima deschisă şi generoasă.

- Mai întâi „deschisă”: faţă de toţi, chiar şi de cei mai antipatici, săraci, ignoranţi din clasa ta, din familia ta, din curtea ta. Dacă nu mergi tu, merge Isus să se joace cu ei.

-  Apoi „generoasă”: cel care este prea egoist, cel care ţine prea mult la comoditatea lui, cum poate să îşi dea seama că alţii au nevoie de el?

Mulţi dintre noi, cei mari, dar şi mulţi dintre voi, dragii copii, îi spunem lui Dumnezeu: „te iubesc”, dar apoi nu îi împlinim voinţa:

-  pentru că uneori nu este comodă pentru noi;

- pentru că avem inima închisă.

 Dumnezeu Tatăl nu poate să se bucure pentru fiii săi care nu se ocupă de fraţii lor şi nu îi ajută în suferinţele lor. Norocul fiului risipitor, întors acasă, a fost acela de a-l întâlni mai întâi pe tatăl său, pentru că, dacă l-ar fi întâlnit pe fratele mai mare, cel „mai bun”, cel mai „ascultător” (era cu adevărat ascultare?) ar fi fost alungat de acasă pentru totdeauna. Trebuie să avem inima deschisă şi generoasă, ca Tatăl.

 Părinte ceresc, uneori spunem „Da”, dar acțiunile noastre spun „Nu”. Ajută-ne să fim credincioși să facem ceea ce ne-ai chemat să facem. Amin.

DUMINICA A XXV-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Dumnezeu este dreptate și iubire.

 Obiect

Iconițe pe care fiecare copil să scrie „nu este corect atunci când…………….”.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 20,1-16a

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi această parabolă: "Împărăţia cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să tocmească lucrători în via sa. 2 După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. 3 Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă 4 şi le-a spus: «Mergeţi şi voi în vie şi ceea ce este drept vă voi da!» 5 Iar ei au plecat. Din nou a ieşit pe la ceasul al şaselea şi la al nouălea şi a făcut la fel. 6 Apoi a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce staţi aici toată ziua degeaba?» 7 I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a tocmit». El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» 8 Când s-a lăsat seara stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la cei din urmă şi până la cei dintâi». 9 Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. 10 Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei câte un dinar. 11 Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului casei, 12 zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi, care am suportat greutatea zilei şi arşiţa». 13 Dar el, răspunzând unuia dintre ei, a zis: «Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? 14 Ia ceea ce este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. 15 Nu-mi este permis oare să fac ceea ce vreau cu ceea ce este al mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» 16a Astfel, ultimii vor fi primii".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 „Nu e corect!” Vreau să fiţi sinceri şi să îmi răspundeţi: aţi folosit vreodată aceste cuvinte? Poate fratele sau sora ta a fost invitat/ă să meargă la o petrecere cu prietenii și tu nu ai fost invitat/ă. Care a fost reacţia ta? „Nu e corect! De ce nu pot merge și eu? Vreau şi eu să merg!”

 Poate că te-ai întors acasă de la școală așteptând cu nerăbdare să urmărești emisiunea ta preferată la televizor sau să te joci pe telefon, iar mama ta spune: „Nu poți să te uiți la televizor până nu îți termini temele”.

 „Oh, mamă, dar nu e corect! Până îmi termin temele, emisiunea mea preferată se va termina!”

 Când spunem „nu este corect” înseamnă, de obicei, că ceva nu merge aşa cum ne dorim noi sau ne dorim ceva ce are sau face altcineva. Am câte o iconiţă pentru fiecare dintre voi. Vreau să luaţi iconiţa și să scrieţi pe ea „Nu e corect atunci când” și apoi să scrii ceva ce ți s-a întâmplat și care nu ai crezut că este corect. Şi apoi fiecare va citi ce a scris.

 În Evanghelia de astăzi, Isus a spus o pildă despre un proprietar de pământ care angaja oameni pentru a lucra în via lui. I-a angajat pe unii dintre ei dimineața devreme, pe alții la mijlocul zilei, iar pe alții i-a angajat chiar înainte de a se termina ziua de muncă.

 Când a venit timpul să plătească muncitorii, i-a plătit pe toți la fel. Ce au spus muncitorii care au fost angajați dimineața devreme? Aveţi dreptate! Au strigat către proprietar: „Hei! Nu e corect! I-ai plătit pe muncitorii care au lucrat doar o oră la fel ca pe noi, care am muncit toată ziua.”

 Proprietarul viei a spus: „Nu sunt nedrept cu tine. Ți-am plătit cât am fost de acord împreună să-ți plătesc. Nu am dreptul să fac ce vreau cu banii mei? Ești gelos pentru că sunt generos?”

 Întrebarea pentru astăzi este aceasta: „Este Dumnezeu drept?” Bineînțeles că este! Dar știi ce? Biblia ne spune că el este mai mult decât corect. Ne spune că „Dumnezeu este iubire”. Ne iubește Dumnezeu pentru că îl iubim şi noi?” Nu, Biblia spune următorul lucru: „Aceasta este dragostea adevărată – nu că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit și l-a trimis pe Fiul său ca jertfă pentru a ne ierta păcatele.” Uau! Aceasta nu e corectitudine – aceasta este IUBIRE.

 Într-o zi, un soldat macedonean ducea pentru Alexandru cel Mare un catâr încărcat cu o sumă mare. La un moment dat animalul, obosit din cauza drumului lung, a căzut la pământ şi nu a mai putut fi pus pe picioare. Soldatul fidel a dezlegat atunci povara de pe catâr şi şi-a pus-o pe umeri.

Cu greu a străbătut astfel drumul încovoiat de acea povară enormă. Când a ajuns să încredinţeze povara regelui, era epuizat. Alexandru cel Mare, care urmărise efortul supraomenesc al soldatului fidel, fără să piardă totuşi din vedere câmpul de luptă, a rămas plin de admiraţie şi emoţionat.

- Povara este a ta, i-a spus el.

Abia atunci soldatul a deschis povara aceea: era înăuntru o parte din tezaurul regal.

 Dacă Dumnezeu ar fi să ne dea după ceea ce este corect, niciunul dintre noi nu ar ajunge în rai. Mă bucur că Dumnezeu nu îmi dă ceea ce este corect, ci îmi dă dragostea și harul lui, în ciuda a ceea ce merit cu adevărat!

 Dreptatea este frumoasă, dar generozitatea este mai bună. Nu am vrea oare ca toţi ceilalţi să se comporte aşa cu noi?

Şi noi trebuie să fim ca Dumnezeu. În familie, la şcoală, la joacă şi în biserică, nu numai că trebuie să ne facem datoria, dar mult mai mult, cu generozitate, aşa cum ne dictează iubirea. Mai ales în ceea ce îl priveşte pe Dumnezeu.

 Tată, îți mulțumim că ne iubești atât de mult încât l-ai trimis pe Fiul tău să ne dea viața veșnică. Amin.

DUMINICA A XXIV-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

A ierta pe alții așa cum Dumnezeu ne iartă.

 Obiect

O minge de fotbal, un cartonaș galben și unul roșu.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,21-35

 În acel timp, Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: "Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?" 22 Isus i-a spus: "Nu-ţi spun până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori şapte. 23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. 24 Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanţi. 25 Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. 26 Atunci, servitorul s-a prosternat în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» 27 Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. 28 Dar ieşind, servitorul acela s-a găsit cu unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» 29 Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi restitui!» 30 Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. 31 Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. 32 Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. 33 Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» 34 Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. 35 Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă".

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 Vă place sportul sau sporturile? Care crezi că este cel mai popular sport din lume? Majoritatea articolelor pe care le-am citit par să fie de acord că fotbalul este cel mai popular sport din lume. Dacă jucați sau urmăriți fotbal, este foarte important să cunoașteți și să respectați regulile.

Câți știu ce este asta? (Arată cartonașul galben.) Chiar dacă nu ați văzut niciodată un meci de fotbal, probabil vă puteți da seama că acesta se numește cartonaș galben. Într-un joc de fotbal, arbitrul ridică un cartonaș galben pentru a avertiza un jucător pentru joc periculos sau nesportiv. De exemplu, dacă un jucător încearcă să lovească mingea din mâinile portarului, este joc periculos. Portarul ar putea fi rănit, așa că arbitrul arată jucătorului un cartonaș galben ca avertisment să nu mai facă acest lucru. Dacă acel jucător mai face încă o dată joc periculos, arbitrul îi arată din nou cartonașul galben, și apoi îi va arăta acest cartonaș. (Arată cartonașul roșu.) Știi ce înseamnă asta? Jucătorul este dat afară din joc! E o pedeapsă destul de dură, nu-i așa? Primești un avertisment și apoi ești afară! În baseball, cel care trebuie să lovească mingea primește trei aruncări greșite înainte de a ieși. La baschet, un jucător este avertizat de cinci sau șase ori înainte de a fi eliminat. Fotbalul nu este foarte iertător, nu-i așa?

 De câte ori crezi că o persoană ar trebui iertată pentru că a făcut ceva greșit? O singură dată? De două ori? De trei ori? Dacă l-ai întreba pe Isus de câte ori ar trebui să ierți pe cineva, ce crezi că ar spune? Ei bine, nu trebuie să ghicim, pentru că Evanghelia de astăzi ne dă răspunsul.

 Într-o zi, Petru l-a întrebat pe Isus: „De câte ori să iert pe cineva care păcătuiește împotriva mea? De șapte ori?” Îmi imaginez că Petru a crezut că a fost destul de generos să ierte pe cineva de șapte ori. Probabil cu toții am fi de acord cu Petru, nu?. A ierta pe cineva de șapte ori înseamnă a fi destul de generos. Dar ghici ce? Isus nu a fost de acord.

 Isus i-a răspuns lui Petru: „Nu de șapte ori, ci de șaptezeci de ori șapte”.

 Wow! De șaptezeci de ori șapte! Adică de patru sute nouăzeci de ori. Cred că înainte să ajung la patru sute nouăzeci aș pierde socoteala. Știi, cred că acest lucru e ceea ce Isus încerca să-l facă pe Petru să înțeleagă și vrea să-l înțelegem și noi. Nu ar trebui să ne facem griji să ținem socoteala de câte ori am iertat pe cineva - ar trebui să continuăm să iertăm. Nu asta face Dumnezeu? Nu ține socoteala de câte ori ne-a iertat. El continuă să ierte.

 Este frumos să ne iertăm, chiar dacă uneori este mai greu.

 Mariana, o fetiţă de vârsta voastră, înscrisă într-o organizaţia catolică, era foarte ordonată. Fratele ei mai mic în schimb era exact opusul. Amândoi îşi făceau temele la aceeaşi masă.

Într-o zi, după ce a fost în vizită la câteva prietene ale ei, a găsit masa ocupată cu caietele şi cărţile fratelui împrăştiate peste tot; cărţile ei erau mutate pe o etajeră din apropiere. Într-un acces de furie, a aruncat cărţile şi caietele fratelui pe jos şi a strigat:

- Am să te învăţ eu să fii ordonat!

Fratele a ieşit plângând. Mariana şi-a dat seama că a fost prea severă. Conştiinţa îi spunea că trebuia să îi ceară scuze. Dar furia şi orgoliul nu i-au dat voie. Acele sentimente rele erau un obstacol care, ca un zid, o separau de fratele ei. Şi nu numai de frate, ci şi de Dumnezeu, care ne spune că trebuie să ştim să-i ajutăm să fie mai buni, dar şi să-i iertăm pe toţi şi să fim delicaţi cu ei. Preţ de câteva minute, în sufletul Marianei a fost o luptă. La sfârşit, a reuşit să îşi domine sentimentele rele. S-a dus la fratele ei, i-a cerut iertare, s-a întors în cameră şi, împreună, au aşezat pe masă cărţile şi caietele adunate de pe jos şi de pe etajeră.

 Dumnezeu Tatăl te va ierta, dacă îi vei ierta pe fraţii tăi. „Fericiţi cei milostivi, pentru că vor afla milă”. Cea mai bună răzbunare este IERTAREA.

 Dragă Tată, suntem recunoscători că ne iubești și ne ierți fără să ții socoteala. Ajută-ne să-i iubim și să-i iertăm pe alții așa cum tu ne-ai iertat și ne ierți. Amin.

 

DUMINICA A XXIII-A DE PESTE AN (A)

Tema

A trăi în armonie unii cu ceilalți.

 Obiect

Un gard sau un pod confecționat. 

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,15-20

 În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. 16 Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, «pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori!» 17 Dacă refuză să-i asculte şi pe ei, spune-l Bisericii! Iar dacă refuză să asculte şi de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş! 18 Adevăr vă spun: tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer. 19 Iarăşi vă spun: dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. 20 Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Au fost odată doi frați. Tatăl lor avea o fermă mare și când a devenit prea bătrân pentru a munci, și-a chemat fiii la el și le-a spus: „Sunt prea bătrân pentru a mai munci în fermă”. „Îmi voi împărți ferma în jumătate și voi da fiecăruia dintre voi câte o jumătate. Știu că veți lucra mereu împreună și veți fi prieteni buni.”

 Când frații au început să lucreze în fermele lor care erau învecinate, erau cei mai buni prieteni și împărţeau totul. Apoi, într-o zi, a fost o ceartă între cei doi frați și au încetat să mai vorbească între ei. Timp de mulți ani, nu şi-au spus un cuvânt.

 Într-o zi, unul dintre frați era acasă la el când un tâmplar a venit la ușa lui și i-a spus: „Aș dori să lucrez ceva. Ai vreo treabă pe care să o fac?” Fratele s-a gândit o clipă și apoi a răspuns: „Mi-ar plăcea să-mi construiești un gard pe proprietatea mea. Construiește-l lângă pârâul de acolo care desparte ferma mea de a fratelui meu. Nu vreau să-l mai văd pe fratele meu. Şi aș vrea să construiești un gard înalt acolo, te rog. Mă duc până în oraș și mă întorc în seara asta.

 Când s-a întors în acea seară, a fost șocat să vadă că tâmplarul nu i-a urmat instrucțiunile. În loc să construiască acolo un gard înalt, făcuse un pod peste pârâu. Bărbatul a mers să arunce o privire asupra podului și, în timp ce a făcut acest lucru, fratele său a mers spre el de cealaltă parte. Fratele lui a spus: „După toate lucrurile groaznice pe care ți le-am făcut de-a lungul anilor, nu-mi vine să cred că ai construit un pod și m-ai primit înapoi”. A întins mâna către fratele său și l-a îmbrățișat puternic.

 Fratele s-a întors apoi la ferma lui pentru a vorbi cu tâmplarul. — Poţi să mai stai? a întrebat. — Am mai multe treburi pe care să le faci. Tâmplarul a răspuns: „Îmi pare rău, dar nu pot sta. Trebuie să plec, căci mai am multe alte poduri de construit”.

 Uneori, avem conflicte, mai mici sau mai mari, cu frații și surorile noastre în Cristos. Când se întâmplă asta, de multe ori construim un gard între noi și ei. Nu mai vorbim cu ei. Nu vrem să-i vedem. Nu vrem să fim în preajma lor. Dar nu asta vrea Isus să facem. În loc de garduri, el vrea ca noi să construim poduri de iubire, de înţelegere, de pace.

 Cum să facem pentru a-i îndepărta pe alţii de la rău?

Acest exemplu îţi indică un mod.

 - Părinte, i-a spus un elev profesorului său de religie, fratele meu s-a făcut rău. Ce trebuie să fac pentru a-l converti? Ce trebuie să îi spun?

Profesorul a răspuns:

- Nu trebuie să îi spui nimic.

Elevul a reluat:

- Atunci, cum voi reuşi?

- Dă-i un exemplu bun, fără să spui nimic, a încheiat preotul. De exemplu, fă-ţi cu regularitate rugăciunea de seară; dacă te ia peste picior, nu te descuraja. Fii mereu bun cu el.

Zis şi făcut. La început, fratele a rămas surprins, apoi a devenit gânditor. La sfârşit, a început din nou să se roage şi el şi să se îndrepte în comportamentul său.

 Dacă un prieten este bun, trebuie să îl iubim şi să îl încurajăm pe drumul binelui. Dacă un prieten este puţin rău, trebuie să îl iubim şi mai mult, pentru ca să se întoarcă la bucuria lui Isus.

Aceasta este conduita de iubire pe care o recomandă evanghelia de astăzi Bisericii: după ce a făcut toate încercările posibile pentru reconciliere, să îl iubească pe cel păcătos, aşa cum îi iubea şi îi căuta Isus pe păcătoşii publici.

 Dragă Tată, știm că este dorința ta ca noi să trăim împreună în pace și armonie. Ajută-ne să ne iubim unii pe alții. Amin.

DUMINICA A XXII-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Ia Crucea și urmează-l pe Isus.

 Obiect

Un lănțișor cu cruciuliță, o brățară, un tricou cu cruce sau alte lucruri care să aibă o cruce.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 16,21-27

 În acel timp, Isus a început să le arate discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim şi să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor şi a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie. 22 Atunci, Petru, luându-l deoparte, a început să-l certe, spunând: "Să te ferească Dumnezeu, Doamne! Asta nu ţi se va întâmpla niciodată". 23 Dar el, întorcându-se, i-a spus lui Petru: "Mergi în urma mea, Satană! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, pentru că nu te gândeşti la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor". 24 Atunci Isus a spus discipolilor săi: "Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! 25 Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine însă îşi pierde viaţa pentru mine, acela o va afla. 26 Aşadar, ce i-ar folosi omului de-ar câştiga lumea întreagă, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul Omului va veni în gloria Tatălui cu îngerii săi şi atunci va da fiecăruia după ceea ce a făcut".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Mai demult am vizitat o librărie creștină. Acolo am găsit și un raft imens de bijuterii cu cruci. Aveau lănțișoare, inele, cercei și brățări de tot felul. Apoi am continuat spre zona de îmbrăcăminte. Acolo am găsit o mulțime de tricouri grozave — multe cu cruci pe ele.

 Toate aceste lucruri m-au făcut să mă opresc și să mă gândesc la evanghelia de astăzi. Isus vorbea cu ucenicii săi și le-a spus: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze!”. Uită-te la acest lănțișor cu cruce, crezi că acesta era genul de cruce despre care vorbea Isus? Dacă Isus asta a vrut să spună atunci ar fi destul de ușor să fii discipolul lui, nu-i așa? Ce zici de acest tricou? Pot să-mi pun acest tricou și să îl port, astfel încât toată lumea să știe că sunt un ucenic al lui Isus. Crezi că asta a vrut să spună Isus când a spus că oricine vrea să fie discipolul lui trebuie să-și ia crucea și să-l urmeze?

 Pentru a înțelege ce a vrut să spună Isus, trebuie să înțelegem ce a însemnat pentru Isus „a-și lua crucea”. Apostolul Paul a scris că Isus, deși era Dumnezeu, a renunțat la privilegiul său divin și a devenit slujitor. El a venit pe pământ ca om și a devenit total ascultător față de Dumnezeu, până în punctul în care a fost dispus să moară pe cruce. Asta a însemnat pentru Isus a-și lua crucea.

 Nu spun că este greșit să porți un lănțișor, o brățară sau un tricou cu cruce pe el. Dar trebuie să înțelegem că purtăm acele lucruri pentru a ne aminti de crucea în care Isus a suferit și a murit, și nu doar ca simple accesorii. Ce folos ca să purtăm crucea la gât, să o punem pe munţi şi pe biserici, dacă nu o purtăm în inimă?

Trebuie să fim curajoşi în urmarea lui Isus, pentru că el ne precede: este călăuza care ne-a deschis viaţa nouă.

Și trebuie să ne amintim întotdeauna că crucea este mai mult decât o bijuterie drăguță sau un tricou cool. A ne lua crucea înseamnă că a-l urma pe Isus nu este întotdeauna ușor. Înseamnă că el trebuie să fie mai important pentru noi decât orice altceva în viața noastră.

Găsim în Biblie diferite modalităţi de a-l urma pe Isus.

- Mulţimea l-a urmat pe Isus până la minuni;

- Apostolii l-au urmat pe Isus până în cenacol, până în Grădina Măslinilor;

- Petru, după multe promisiuni, îl urmează pe Isus de departe; el, care, într-o zi, îl recunoscuse cu credinţă, acum îl `trădează de teamă;

- Femeile, Ioan şi Maria dau mărturie despre Isus şi sub cruce (poate şi pentru că, fiind femei, şi Ioan, prieten al preoţilor, nu se temeau că vor fi compromişi cu Isus);

- Ioan Botezătorul l-a precedat plin de curaj pe Isus (dar a murit sub Lege, nu depăşind-o);

- Numeroşii martiri creştini din toate timpurile (daţi câteva exemple), inclusiv apostolii după Rusalii, ne sunt exemple în mărturisirea lui Isus.

Cine poate povesti istoria preocupărilor oricărui tată şi a oricărei mame pentru binele copiilor? Istoria adevărată a sacrificiilor în munca la câmp şi în fabrici, în şcoli, într-o parohie, în spitale, istoria atâtor persoane condamnate pe nedrept, istoria tuturor oamenilor care vin în această lume: cine poate să o cunoască? Ar trebui să stăm lângă fiecare şi să trăim împreună cu ei.

 O fetiţă curajoasă chineză a fost luată şi dusă la judecător.

- Îngenunchează, a strigat acesta. Eşti gata să renunţi la credinţa diavolilor occidentali?

- Nu! Niciodată!, a fost răspunsul.

- Atunci ascultă bine ce îţi spun. Acest om va face cu sabia un cerc în jurul tău, pe pământ. Dacă ieşi din el înseamnă că eşti dispusă să renunţi la credinţa ta. Ai înţeles ce ţi-am spus?

- Da.

Judecătorul s-a îndepărtat. Fetiţa a stat ore în şir liniştită în interiorul cercului. S-a apropiat atunci unul dintre aprozii tribunalului şi i-a spus:

- Eşti o fată curajoasă. Ai ştiut să îţi aperi bine cauza. Acum poţi să te ridici şi să te duci acasă.

Fetiţa s-a gândit o clipă: presimţea că i se întindea o cursă. De aceea a spus:

- Nu! Rămân aici. Prefer să mor decât să ies de aici.

- Dar judecătorul nu vorbea serios, când spunea că trebuie să rămâi în cercul acesta, şi acum a trimis vorbă că poţi pleca.

- Eu am auzit cuvintele lui şi le-am înţeles: nu plec.

Şi a rămas îngenuncheată fără să se mişte din loc. După puţin timp, aprodul s-a întors din nou la ea, şi cum toţi au înţeles că rezistenţa fetiţei nu putea fi învinsă nici cu ameninţări, nici cu şiretenie, nici cu vorbe frumoase, el s-a apropiat şi a şters cercul făcut pe pământ. Abia atunci fetiţa s-a ridicat şi a plecat.

 Tată Ceresc, suntem recunoscători că Isus a fost dispus să-și ia crucea și să moară pentru păcatele noastre. Ca ucenici ai lui, ajută-ne să ne luăm crucea și, lăsând orice altceva, să-l urmăm. Amin.