DUMINICA A XVII-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Găsim comoara noastră în cruce.

 Obiect

O hartă a comorii (poate fi confecționată şi manual) și o cruce.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,44-52

 În acel timp, Isus a spus: "Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela. 45 La fel, împărăţia cerurilor este asemenea unui negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Când găseşte un mărgăritar de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi îl cumpără. 47 Din nou, împărăţia cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare, care adună de toate. 48 Când s-a umplut, oamenii îl trag la ţărm, se aşază, adună ceea ce este bun în coşuri şi aruncă ceea ce este rău. 49 Tot aşa va fi la sfârşitul lumii: vor veni îngerii şi-i vor separa pe cei răi dintre cei drepţi 50 şi îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 51 Aţi înţeles toate acestea?" I-au spus: "Da!" 52 Atunci le-a zis: "De aceea orice cărturar instruit în ale împărăţiei cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi". 

Cuvântul Domnului

 

ÎNVĂȚĂTURA

 A fost o vreme, când, atunci când cineva avea ceva de mare valoare își îngropa adesea comoara pentru ca nimeni să nu o poată găsi și să o fure. Desigur, a existat întotdeauna riscul ca acel cineva să uite unde este îngropată comoara, așa că pentru a se asigura că își vor aminti unde se află, făceau adesea o hartă ca aceasta. De obicei, ei marcau locul unde se afla comoara cu un „X” ca cel de pe această hartă.

 Ai visat vreodată să găsești o hartă veche și să o urmărești până ajungi într-un loc în care un pirat a îngropat un cufăr plin cu aur? Ei bine, astăzi vreau să vă povestesc despre o comoară care este mai valoroasă decât un cufăr plin cu aur și chiar vă voi spune cum să o găsiți.

 Isus a spus cândva: „Împărăţia cerurilor este asemenea comorii ascunse într-un ogor, pe care un om, găsind-o, o ascunde şi, plin de bucurie, merge şi vinde tot ce are şi cumpără ogorul acela”. Dacă ați dori să găsiți comoara despre care vorbea Isus, poate că Biblia ar putea fi harta care ne conduce la acea comoară. Biblia conține multe informații, dar uneori ne este greu să le înțelegem, prin urmare cum putem afla exact unde este comoara? E ușor, pentru că „X marchează locul”. (Ținem crucea într-un unghi, astfel încât să semene cu litera x.) Isus a murit pe cruce pentru ca noi să putem intra în împărăția cerurilor. Când te uiți la cruce și îți pui încrederea în Isus, comoara va fi a ta.

 Ana, o fetiţă de vârsta voastră, încerca să îl primească deseori pe Isus în sfânta Împărtăşanie. Odată, s-a dus în vacanţă la unchiul ei de pe tată. Unchii nu erau credincioşi. Ana voia să meargă la biserică în fiecare duminică la Liturghie şi să primească sfânta Împărtăşanie, aşa cum făcea acasă la părinţi. A aflat că biserica era departe şi nu se putea ajunge la ea cu autobuzul.

Duminică dimineaţă, Ana s-a dus la o bătrână doamnă care locuia aproape şi mergea la biserică, sperând în ajutorul ei. Dar doamna era bolnavă şi stătea la pat. Văzând că fetiţa era foarte îngrijorată, a spus: „Ia bicicleta mea şi mergi singură”. Bucuroasă, Ana s-a întors la unchi pentru a le cere permisiunea. Dar era hotărâtă să meargă la biserică chiar şi fără permisiunea lor. Într-adevăr, unchiul nu era de acord şi repeta deseori: „Liturghie, Liturghie, pentru ce?” După puţin timp, a sosit mătuşa cu sora ei. Auzind cererea Anei au început să râdă. Ana, voind să fie amabilă, i-a întrebat dacă aveau nevoie de ceva din satul în care era biserica. Nu a primit niciun răspuns, aşa că a luat bicicleta şi a plecat.

A ajuns la timp, a participat la Liturghie şi l-a primit pe Isus în sfânta Împărtăşanie. S-a întors acasă plină de bucurie pentru că a putut să îi ofere lui Isus neplăcerile suportate pentru a putea merge la biserică.

 Cred că voi nu aveţi aceste dificultăţi şi obstacole. Dar aţi putea avea alte dificultăţi, ca de exemplu lenea, când trebuie să vă treziţi duminică dimineaţa şi altele. Încercaţi să faceţi ca Ana.

 A intra în împărăția cerurilor este cea mai mare comoară pe care și-o poate dori cineva vreodată. Este mai prețios decât argintul, aurul sau bijuteriile. De aceea, Isus ne cheamă să renunțăm la tot ce avem și să-l urmăm.

 Doamne, învaţă-mă să caut lucrurile care au o valoare mai mare; ajută-mă să înţeleg că cel mai mare tezaur eşti tu. Amin.

DUMINICA A XVI-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Parabola semințelor bune și a neghinei.

 Obiect

O sapă de dimensiuni mici.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 13,24-43

 În acel timp, Isus le-a prezentat mulţimilor o altă parabolă: "Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ogorul său. 25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină prin grâu şi a plecat. 26 Când a răsărit grâul şi a dat rod, atunci s-a văzut şi neghina. 27 Venind servitorii stăpânului casei, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?» 28 El le-a spus: «Un om duşmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?» 29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina să scoateţi din rădăcină şi grâul. 30 Lăsaţi să crească împreună până la seceriş! În timpul secerişului voi spune secerătorilor: smulgeţi mai întâi neghina, legaţi-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunaţi-l în grânarul meu!»" 31 Le-a mai prezentat o parabolă: "Împărăţia cerurilor este asemenea cu un grăunte de muştar pe care un om îl ia şi îl seamănă în ogorul său. 32 Acesta este mai mic decât toate seminţele, însă crescând, este mai mare decât toate legumele şi devine copac, aşa încât vin păsările cerului şi locuiesc între ramurile lui". 33 Le-a spus o altă parabolă: "Împărăţia cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia şi o ascunde în trei măsuri de făină până când dospeşte totul". 34 Isus spunea mulţimilor toate acestea în parabole şi nu le spunea nimic fără parabole, 35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice: "Îmi voi deschide gura în parabole, voi dezvălui lucruri ascunse de la întemeierea lumii". 36 Atunci, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar discipolii s-au apropiat de el şi i-au spus: "Explică-ne parabola neghinei din ogor!" 37 El, răspunzând, le-a zis: "Cel care seamănă sămânţa bună este Fiul Omului. 38 Ogorul este lumea, sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei. Neghina sunt fiii Celui Rău. 39 Duşmanul care a semănat-o este diavolul. Secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. 40 Deci, aşa cum se adună neghina şi se arde în foc, tot aşa va fi la sfârşitul lumii. 41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăţia lui toate scandalurile şi pe cei care săvârşesc nelegiuirea 42 şi-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. 43 Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi, să asculte!"

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Am buruieni în grădina mea. M-am asigurat că am plantat grădina într-un sol bun și cu semințe bune și, totuși, am buruieni. După cum probabil știți, unul dintre cei mai mari dușmani ai unei grădini bune sunt buruienile. Buruienile vor jefui din sol nutrienții care ajută plantele să crească și, de multe ori, vor sufoca plantele bune. Ce poți face în acest caz? Ei bine, ai putea să iei o sapă și să tai buruienile, dar dacă faci asta, probabil că vei tăia unele dintre plantele bune din greșeală.

 O altă modalitate de a scăpa de buruieni este să cumperi niște erbicid. Chestia asta chiar va ucide buruienile. Cea mai mare problemă cu erbicidele este că nu fac diferența dintre buruiană și o plantă bună, un răsad de roșii, de exemplu. Omoară fiecare plantă pe care o atinge. Uneori, cel mai bine este să lăsăm buruienile în pace până când nu se mai poate, până să sufoce planta.

 Odată, Isus a spus o pildă în care a comparat Biserica sa cu o grădină care era invadată cu buruieni. Uneori pot fi oameni în biserică care nu aparțin cu adevărat Bisericii și lui Cristos. Ei fac lucruri care nu sunt făcute din iubire, ba chiar din ură și doar pentru a face rău. Aceștia nu țin cont de Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt creștini doar cu numele. Ei sunt aceia care seamănă neghină, buruieni între creștinii buni. Aruncă vorbe mincinoase, bârfe, calomnii. Spun lucruri urâte despre ceilalți, ba chiar și despre preot și încearcă să le facă rău. Putem spune, chiar, că sunt ca buruienile într-o grădină. Ei sunt neghină.

 Trebuie să fim foarte atenți și să încercăm să nu le dăm atenție. În pilda sa, Isus a spus că nu trebuie să ne îngrijorăm să smulgem buruienile care cresc în jurul nostru. Dacă o facem, s-ar putea să facem mai mult rău decât bine. El sugerează să lăsăm buruienile în seama lui Dumnezeu – și să ne concentrăm să facem ceea ce dorește el – și anume să producem roade bune.

 

 Alfred Boutinaud povesteşte despre un copil de doisprezece ani care avea în şcoală faima unui mic „Baraba”.

Aşezat de obicei în spatele clasei, luat în râs de profesor şi de colegi, părea că trebuie să îşi abandoneze studiile din cauza neglijenţei şi a incapacităţii. Certat şi pedepsit, părea să fi pierdut orice sentiment nobil, suficient să ne ducă cu gândul la un viitor trist.

Dar, după doi ani, s-a schimbat dirigintele. Noul diriginte i-a spus: „Ai toate calităţile pentru a fi cel mai bun din clasă”.

S-a interesat aşadar de el, l-a ascultat, l-a înţeles şi l-a iubit.

Cu timpul, viaţa acelui băiat a devenit una nouă. La sfârşitul anului şcolar a fost primul pe clasă, ca medii şi bunătate.

 Bunătatea lui Dumnezeu, exprimată în parabola de astăzi, presupune multe lucruri:

- Există un duşman al lui Dumnezeu, al bunătăţii.

- Există buruieni. Există răutate în jur: în lume, în istorie, în societatea noastră, în şcoală, la televizor, în colegi, în noi, şi chiar şi în familiile noastre. Trebuie să ne păzim de rău.

- Trebuie să recunoaştem că toţi suntem puţin răi. Nu putem împărţi niciodată lumea în două: una, cea a celor răi (care sunt alţii), alta, cea a celor buni (căreia, normal, îi aparţinem şi noi).

- Totuşi, chiar dacă toţi am fi răi, Dumnezeu nu ne-ar alunga, nu ne-ar smulge din ogorul său, nu ne-ar pedepsi, ci ne-ar cultiva imediat, ne-ar educa plin de o iubire răbdătoare. Domnul nu încetează să aştepte momentul în care noi să putem deveni o sămânţă bună pentru a face lumea mai frumoasă şi mai dreaptă.

- La sfârşit, Dumnezeu va avea câştig de cauză: sămânţa bună există şi este pusă în grânarele cerului. Bunătatea lui Dumnezeu învinge în ciuda tuturor răutăţilor.

 Ori de câte ori vedem sau auzim un creștin că face ceva rău sau spune ceva rău despre cineva, înainte să apuci sapa sau erbicidul, amintește-ți sfatul lui Isus. El ne spune că Dumnezeu are răbdare și ne invită și pe noi la acest lucru. Să lăsăm la latitudinea lui Dumnezeu să separe buruienile de plantele bune. Dacă încercăm să luăm lucrurile în propriile noastre mâini, probabil că vom face mai mult rău decât bine.

 Dragă Tată, ajută-ne să ne iubim unii pe alții și să lăsăm judecata în mâinile tale. Amin.

DUMINICA A XIV-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Isus poată greutățile noastre.

 Obiect

O cărămidă sau un alt obiect greu.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 11,25-30

 În acel timp, Isus a luat cuvântul şi a zis: "Te preamăresc, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit celor mici. 26 Da, Tată, pentru că aceasta a fost dorinţa ta. 27 Toate mi-au fost date de Tatăl meu şi nimeni nu-l cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi acela căruia Fiul vrea să-i reveleze. 28 Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! 29 Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! 30 Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Cât credeți că are această cărămidă în kilograme? Ei bine, cărămizile nu cântăresc toate exact la fel, dar cărămida medie cântărește aproximativ două kilograme și 300. Nu este foarte grea, nu-i așa? Ai putea ridica cu ușurință o cărămidă. Crezi că ai putea ridica această cărămidă și să ții cu brațul în lateral, așa? (Demonstrează.) S-ar putea să o ții un minut sau două, dar crezi că ai putea să o ții toată ziua? În niciun caz! Cu cât o ții mai mult, cu atât se simte mai grea.

 Același lucru este valabil și pentru poverile pe care le purtăm cu noi. Care sunt unele dintre aceste poveri, greutăți? Iată câteva exemple: unii dintre voi s-ar putea să întâmpinați probleme cu școala, poate că aveți probleme acasă, poate că aveți o boală gravă, s-ar putea să vă simțiți vinovat pentru ceva ce ați făcut, poate că familia voastră ar putea avea dificultăți financiare sau poate că unul dintre tovarășii tăi de joacă a râs de tine.

 Sunt poveri destul de grele pe care să le cărați singuri, nu? Ei bine, vestea bună astăzi este că nu e nevoie să le cărați singuri! În Evanghelia de astăzi, Isus a spus: „Veniți la mine, toți cei obosiți și împovărați, și eu vă voi da odihnă”. Apoi a continuat spunând: „Jugul meu este plăcut și povara mea este ușoară”. Isus este ajutorul nostru. Uneori ne ținem de poverile noastre și încercăm să le purtăm noi înșine, dar Isus ne va ajuta, dacă Îl lăsăm.

 Un copil bolnav, constrâns să stea mereu în cărucior, a scris această minunată rugăciune: „Isuse, nu îţi cer să mă vindeci; vreau numai să fii mereu lângă mine”.

Această rugăciune încrezătoare în iubirea lui Dumnezeu îmi aminteşte de unica frază a lui Isus copil reprodusă de evanghelii.

Care este această frază? „De ce mă căutaţi? Nu ştiţi că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”

 Copiii lui Dumnezeu, oriunde cad, cad întotdeauna în braţele Tatălui.

 În plină noapte ia foc o casă izolată. Tatăl, mama şi copiii se reped să iasă şi privesc neputincioşi la incendiul mistuitor.

Deodată îşi dau seama că lipseşte cel mai mic, de cinci ani: în momentul ieşirii, înspăimântat de foc şi de fum, s-a întors urcând la etaj. Ce să facă? Să se aventureze în acel cuptor era imposibil.

Dar iată că, sus, se deschide o fereastră şi copilul iese la geam, urlând disperat.

Îl vede tatăl şi strigă:

- Aruncă-te jos!

Copilul nu vede nimic altceva decât fum şi flăcări, dar aude glasul şi răspunde:

- Tată, nu te văd.

Tatăl răspunde cu fermitate:

- Te văd eu şi este suficient.

 Şi copilul a sărit. În sfârşit este în siguranţă, salvat în braţele robuste ale tatălui

 Sunt zile care sunt mai dificile și s-ar putea să avem nevoie de mai multă încurajare. Găsim această încurajare în Cuvântul lui Dumnezeu. „Nu-ți fie frică, eu sunt cu tine”. (Geneza 26:24) „Îți voi da putere”. (Psalmi 28:7) „Sunt cu tine în vremuri de necaz”. (Psalmi 34:6) Aceste cuvinte de încurajare sunt exact ceea ce avem nevoie pentru a face față vremurilor grele care ne pot apărea.

 Cu toții avem zile când ni se pare că avem greutăți prea mari de purtat. Este bine să știm că atunci când lucrurile sunt mai mult decât putem suporta, Dumnezeu este acolo! Ascultați aceste cuvinte pe care le-a spus Isus: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă! Luaţi asupra voastră jugul meu şi învăţaţi de la mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre! Căci jugul meu este plăcut, iar povara mea este uşoară” În acele zile cu adevărat grele, Isus intervine și ne ridică povara. Cu el, poverile noastre sunt mai ușoare.

 Părinte, uneori poverile noastre sunt mai multe decât putem suporta. Ajută-ne să ne amintim că Isus a spus: „Veniți la mine, toți cei osteniți și împovărați, și eu vă voi da odihnă”. Amin.

DUMINICA A XIII-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

A ne deschide inima și casele pentru ai primi pe ceilalți. A-l urma fără şovăire pe Cristos.

 Obiect

Un obiect pe care să scrie „Bine ați venit!”. (De exemplu un covoraş de la intrarea în casă, o plăcuţă pe uşă, etc.)

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,37-42

 În acel timp, Isus le-a spus celor doisprezece: "Cine îşi iubeşte tatăl sau mama mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine; şi cine îşi iubeşte fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine. 38 Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine. 39 Cine ţine la viaţă o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine o va regăsi. 40 Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte, iar cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe acela care m-a trimis. 41 Cine primeşte un profet pentru că este profet va primi răsplata profetului, iar cine primeşte un drept pentru că este drept va primi răsplata celui drept. 42 Cine va da de băut fie şi numai un pahar cu apă rece unuia dintre aceştia mici pentru că este discipol, adevăr vă spun, nu-şi va pierde răsplata".

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ai văzut vreodată acest covoraș? (Ridică obiectul.) Unde am văzut așa ceva? De obicei, vedem un astfel de scris fie în faţa uşii casei noastre, fie chiar pe uşă, nu-i așa? Un astfel de covoraş are de obicei două scopuri. Știți care sunt aceste două scopuri?

 Ei bine, în primul rând, este un îndemn prietenos pentru ca oamenii să-și șteargă încălţămintea, astfel încât să nu ducă murdăria sau noroiul în casa ta. Și în al doilea rând, este pus în afara ușii ca un semn pentru a-i face pe oameni să știe că sunt bineveniți în casa noastră.

 Bine ați venit! Ce înseamnă cuvântul „bun venit”? Înseamnă să primești pe cineva într-un mod cald și prietenos. Sunt oamenii întotdeauna bineveniți în casele noastre? Primim oamenii în casa noastră dacă pielea lor are o culoare diferită de a noastră sau nu au haine la fel de frumoase ca ale noastre? Primim oamenii în casele noastre dacă nu au la fel de mulți bani ca noi?

 "Bine aţi venit!"

 Ce zici de biserica noastră? Crezi că îi facem pe toți să se simtă bineveniți în biserica noastră? Vorbim acelor oameni care ne vizitează biserica şi pe care nu îi cunoaștem? Dacă cineva vine în biserica noastră și nu este îmbrăcat așa cum suntem noi, ne asigurăm că se simte binevenit?

 Isus a spus: „Cine vă primește pe voi, mă primește pe mine”. Dacă formulăm în sens negativ, vom înțelege că, dacă nu îi primim pe alții în casele noastre și în bisericile noastre, este la fel ca și cum am refuza să-l primim pe Isus. Nu am face asta, nu-i așa?

 Ei bine, haideți să lăsăm la o parte covorașul de bun venit - și să fim siguri că vorbim serios!

 Faimosul episcop şi predicator american Fulthon Sheen, în unul dintre discursurile sale televizate, a povestit următorul fapt:

 O mamă îl duce pe copilul ei bolnav la medic, care, după ce îl examinează, spune: „Daţi-i medicamentul acesta timp de două săptămâni, de două ori pe zi. Este destul de amar, dar îl va vindeca”.

După două săptămâni, copilul continuă să se simtă rău. Medicul întreabă atunci dacă i s-a administrat medicamentul prescris. Mama a răspuns că copilul nu a voit să îl ia pentru că era prea amar.

 Toţi ar vrea să evite până şi cea mai mică durere, orice amărăciune sau neplăcere. Şi voi aţi vrea să aveţi în viaţa voastră numai bucurii şi plăcere: multe îngheţate, buzunarele pline cu bomboane, în fiecare zi câteva ore de joacă şi de televizor şi mai puţine treburi de făcut.

Dar se poate aceasta tot timpul? Aşa ne pregătim pentru viaţă? Pentru a-l urma pe Isus, trebuie să fim dispuşi şi să purtăm mica noastră cruce, să facem mici sacrificii.

Astăzi, practic, ce să facem? Să trăim plini de curaj botezul şi mirul nostru. Există deseori momente în care trebuie să facem alegeri, când Isus este refuzat de majoritatea, când se intră în cercuri rele, când Biserica sau iubirea faţă de aproapele au nevoie de mărturia noastră şi, chiar... la televizor, trebuie să evităm programele rele şi să le preferăm pe cele bune.

Şi ce câştigăm prin această fidelitate? Răsplata surprinzătoare a lui Dumnezeu: mântuirea, viaţa veşnică. Pe scurt, cum s-a spus în a doua lectură: destinul lui Isus mort, dar şi înviat, este însuşit de noi prin fidelitate faţă de botez. Gloria lui Isus va fi şi a noastră.

Dragă Tată, ajută-ne să ne amintim că atunci când refuzăm să-i primim pe alții în casele noastre și în biserica noastră, este același lucru cu a refuza să te primim pe tine și a refuza să ne purtăm micile noastre cruci înseamnă să te negăm pe tine. Fă ca niciodată să nu te abandonăm. Amin.