DUMINICA A XII-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Lui Dumnezeu îi pasă de oameni pentru că îi iubește..

 Obiect

Un borcan cu bomboane, jeleuri, etc., și/sau un binoclu; câteva imagini cu păsări.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 10,26-33

 În acel timp, Isus i-a trimis pe cei doisprezece, poruncindu-le: "Nu vă temeţi de oameni, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi cunoscut! 27 Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri! 28 Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul! Temeţi-vă mai degrabă de cel care poate să piardă şi trupul, şi sufletul în Gheenă! 29 Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. 30 Vouă însă vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap. 31 Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii. 32 Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. 33 Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Puteți ghici câte bomboane sunt în acest borcan? (Lăsați copiii să ghicească. Puteți să acordați un premiu celui al cărui răspuns va fi cel mai aproape.) De fapt, în acest borcan sunt (borcanul meu are …) … bomboane. Unii dintre voi ați fost aproape, iar alții nu au fost deloc aproape de adevăr.

 Nu ar fi uimitor dacă cineva ar putea arunca o privire în acest borcan și să spună exact câte bomboane sunt? Ar fi uimitor, dar permiteți-mi să vă spun ceva mai uimitor decât atât! Biblia ne spune că Dumnezeu știe exact câte fire de păr ai pe cap. Dacă ne uităm prin biserică putem observa că unii dintre noi avem mult păr, iar alții nu prea. Nu contează cât de mult sau cât de puțin păr ai, Dumnezeu știe câte fire de păr sunt pe capul fiecăruia!

 Biblia mai spune că Dumnezeu știe exact câte păsări sunt în aer și dacă una dintre ele moare și cade la pământ, Dumnezeu știe asta! Dacă lui Dumnezeu îi pasă când o vrabie mică cade la pământ, îți poți imagina cât de mult îi pasă de tine? Ei bine, îți voi spune cât de mult îi pasă lui Dumnezeu de tine -- îi pasă atât de mult de tine încât l-a trimis pe unicul său Fiu, Isus, să moară pe cruce pentru ca tu să poți avea viață veșnică. Asta e dragoste uimitoare!

 Acum vreau să vă întreb: care sunt unele hobby-uri de care se bucură oamenii? (Acordați timp copiilor să răspundă.)

 Cititul, tricotatul și fotografia sunt hobby-uri populare. Unora le place să construiască lucruri precum mașini sau avioane. Alții se pot bucura de activități în aer liber, cum ar fi pescuitul sau drumețiile. Voi aveți vreun hobby? Care este hobby-ul tău? (Acordați timp copiilor să răspundă.)

 Acum vă întreb altceva: credeți că Dumnezeu are un hobby? Bine, știu că Biblia nu ne spune că Dumnezeu are un hobby, dar dacă ar avea, știi ce cred că ar putea fi? Observarea păsărilor! Dacă îmi folosesc imaginația, îl pot vedea pe Dumnezeu stând în rai cu un binoclu. (Priviți prin binoclu.) Poate că are o carte cu imagini cu toate păsările frumoase pe care le-a creat și El încearcă să vadă câte dintre ele poate găsi cu binoclul său. Dacă îmi forțez un pic imaginația, îl pot auzi chiar spunând: „Uite o pasăre albastră și un canar. Uite, un vultur, o ciocârlie și o vrabie”. O vrabie? Bineînțeles că el ar vedea o vrabie, sunt milioane de vrăbii. Le-ați văzut -- vrăbii obișnuite, ordinare, maro -- și Dumnezeu trebuie să le fi iubit, pentru că el a făcut atât de multe.

 Am aici niște imagini cu păsări. Îmi puteți spune ce pasări sunt și ce au special fiecare? (Permiteți copiilor să răspundă și să spună ce este unic la fiecare pasăre.)

 Într-o zi, Isus îi învăța pe ucenicii săi că nu trebuie să se teamă. El a spus: „Nu vă temeţi de oameni, căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic secret care nu va fi cunoscut! Oare nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi niciuna dintre ele nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. Vouă însă vă sunt numărate toate firele de păr de pe cap. Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii.”.

 O vrabie pare o pasăre comună. S-a spus: „Dumnezeu trebuie să fi iubit oamenii de rând, comuni, pentru că a făcut atât de mulți”. Nu cred că Dumnezeu ne vede comuni sau obișnuiți. Dacă ar fi făcut-o, El nu ne-ar iubi într-un mod atât de neobișnuit și extraordinar! Biblia spune: „Încredințează lui Dumnezeu toate îngrijorările și nevoile tale, căci lui îi pasă de tine”. Suntem mai prețioși pentru El decât un stol întreg de vrăbii – și știm cât de mult iubește vrăbiile.

 Există multe exemple vechi şi recente, apropiate şi îndepărtate, de persoane care nu s-au temut de „cei care ucid trupul, dar care nu au puterea de a ucide sufletul”. Exemplele pot fi multe: sfânta Maria Goretti, sfântul Tarciziu, sfântul Maximilian Kolbe... (Puteţi aminti câteva amănunte din martiriul lor, fără a uita să vorbiţi şi despre martirii ocrotitori ai parohiei, arătându-le statuile sau frescele din biserică).

 A fost odată o pasăre maro care trăia mereu într-o succesiune de temeri şi de semne de întrebare.

Era încă în ou şi era tulburată: „Voi reuşi vreodată să sparg această coajă atât de tare? Părinţii mei vor avea grijă să mă hrănească?”.

Aceste temeri i-au dispărut, dar i-au apărut altele. Tremurând pe creangă, trebuia să facă primul zbor: „Vor reuşi aripile mele să mă ţină? Voi putea să îmi construiesc un cuib?”

Şi acest lucru s-a întâmplat, dar pasărea era neliniştită: „Ouăle mele vor fi apărate? Oare nu va fi lovit pomul de un fulger şi îmi va incendia familia...? Şi dacă va veni un şarpe şi îmi va mânca micuţii? Voi reuşi să îi hrănesc?”

Când a văzut că micuţii erau frumoşi, sănătoşi şi sprinteni şi au început să zboare încoace şi încolo, pasărea se plângea: „Vor găsi hrană suficientă? Vor reuşi să scape de pisică şi de alţi prădători?”

Apoi, într-o zi, sub un copac s-a oprit Învăţătorul. Le-a arătat pasărea ucenicilor şi le-a spus: „Priviţi păsările cerului: ele nu seamănă, nu seceră şi nu pun recolta în hambare... şi, totuşi, Tatăl vostru care este în ceruri le hrăneşte”.

Pasărea a realizat deodată că avusese totul... şi nu îşi dăduse seama.

 Dragă Doamne, știm că suntem prețioși în ochii Tai. Îți mulțumim că ne iubești cu o dragoste atât de neobișnuită și extraordinară. Amin.

.

DUMINICA A XI-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

A vorbi celorlalți despre Isus.

 Obiect

Un ziar.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,36-10,8

 În acel timp, văzând mulţimile, lui Isus i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite şi părăsite, ca nişte oi care nu au păstor. 37 Atunci le-a spus discipolilor săi: "Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. 38 Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!" 10,1 Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputinţă. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, cel numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacob, fiul lui Zebedeu, şi Ioan, fratele lui; 3 Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacob, fiul lui Alfeu, şi Tadeu; 4 Simon Canaaneanul şi Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat. 5 Isus i-a trimis pe aceştia doisprezece, poruncindu-le: "Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în cetatea samaritenilor! 6 Mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel! 7 Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor». 8 Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi!"

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ați citit vreodată ziarul? Pe timpul când nu aveam acces la internet citeam ziarul în forma tipărită. Așa țineam pasul cu ceea ce se întâmplă în lume. În fiecare dimineață, înainte de a lua micul dejun. În unele țări există și acum persoane angajate să ducă ziarul la fiecare casă.

 Când deschideam ziarul, primul lucru la care mă uitam era prima pagină. Acolo sunt cele mai importante lucruri. În continuare, mă uitam la pagina de sport. Îmi plăcea sportul și îmi plăcea să văd dacă echipele mele favorite au câștigat. În unele zile o făceau, iar în altele nu. În cele din urmă, mergeam la partea mea preferată - glumele! De ce păstram glumele pentru final? Ei bine, uneori, unele dintre știri puteau să nu fie vești bune, așa că îmi plăcea să termin de citit ziarul cu zâmbetul pe buze!

 Persoana care livrează zilnic ziarul la ușă ajută oamenii să înceapă ziua cu un zâmbet. Oamenii nici măcar nu cunosc acea persoană. El sau ea se trezește foarte devreme dimineața în timp ce toți dorm, împăturește ziarele și merge cu mașina prin oraș, ducând zâmbete prin livrarea lor.

 Biblia ne spune că Isus a călătorit prin toate zonele locuite. A mers în multe orașe și sate diferite și peste tot unde mergea a văzut mulțimi de oameni care erau pierduți și fără ajutor. Acest lucru i-a frânt inima. Într-o zi, s-a întors către ucenicii săi și le-a spus: „Secerişul este mare, însă lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui!”. Răspândirea Veștii bune era atât de importantă pentru Isus și dorea să se asigure că toată lumea avea șansa să o audă.

 „Vindecaţi-i pe cei bolnavi, înviaţi-i pe cei morţi, curăţaţi-i pe cei leproşi, alungaţi-i pe diavoli! În dar aţi primit, în dar să daţi! Știți ce altceva le-a mai spus Isus ucenicilor săi? „Mergând, predicaţi, spunând: «S-a apropiat împărăţia cerurilor»”.

 Wow! Este o veste bună, nu-i așa? Gândeşte-te la asta: „S-a apropiat împărăţia cerurilor”. Nu este un loc îndepărtat unde vom merge la un moment dat. De fapt, ați putea spune chiar: „Este chiar aici – chiar acum”. Desigur, Isus a venit să ne dea viața veșnică în ceruri, dar a venit și pentru ca noi să avem viață și să o avem din plin – chiar acum. (Ioan 10:10) Deci aceasta este o veste bună pe care toată lumea ar trebui să o audă!

 Omul cu ziarele a primit sarcina de a transmite știrile. Când omul iese din casă ca să-şi iau ziarul, se așteaptă să fie acolo. Dacă omul cu ziarele nu își face treaba, oamenii nu primesc veştile. Așa cum Isus i-a chemat pe cei doisprezece să transmită vestea bună, tot El ne-a chemat pe tine și pe mine să transmitem vestea bună. Dacă nu ne facem treaba, cineva nu va primi veștile bune astăzi.

 Isus ia trimis pe cei doisprezece, iar ei au ieșit să facă ceea ce Isus le-a cerut să facă. Au mers din oraș în oraș, vindecând oameni și răspândind Vestea cea Bună. Nu aveau ziare sau internet care să-i ajute să răspândească cuvântul, dar aveau ceva și mai bun – puterea lui Dumnezeu care lucra prin ei. Ei au putut să facă lucruri uimitoare pentru că au crezut în Isus și au avut încredere în El pentru a-i ghida.

 Pe măsură ce călătoreau, au întâlnit mulți oameni care erau curioși de Isus și mesajul său. Ei au povestit despre modul în care Isus le-a schimbat viețile și despre cum a putut schimba şi viețile altora. Ei au vorbit despre faptul că Isus a fost un prieten pentru toată lumea, indiferent cine erau sau de unde veneau. Ei au răspândit Vestea Bună că Dumnezeu îi iubeşte și a vrut ca ei să facă parte din familia lui.

 Dar nu toată lumea a fost bucuroasă să audă Vestea Bună. Unii oameni nu au vrut să creadă în Isus sau să-și schimbe viaţa. Le era frică de ce ar putea însemna pentru ei dacă l-ar urma pe Isus. Dar cei doisprezece apostoli nu au lăsat asta să-i oprească. Ei știau că răspândirea veștii bune era prea importantă pentru a renunța, chiar și atunci când era greu.

 Pe măsură ce ucenicii își continuau călătoria, au văzut tot mai mulți oameni care au ajuns să creadă în Isus. Au văzut vieți schimbate și inimi pline de iubire. Ei știau că fac o diferență în lume, împărtășind Vestea Bună, iar aceasta i-a umplut de bucurie.

 Acum, s-ar putea să vă gândiți: „Este o poveste grozavă, dar ce legătură are cu mine?” Ei bine, la fel ca cei doisprezece ucenici, Isus ne-a chemat pe fiecare dintre noi să împărtășim Vestea Bună altora. S-ar putea să nu reușim să vindecăm pe cei bolnavi sau să înviem morții, dar putem totuși să împărtășim dragostea lui Isus cu toți cei pe care îi întâlnim.

 Putem începe prin a fi amabili și grijulii cu oamenii din jurul nostru. Îi putem ajuta pe cei care sunt răniți și putem fi prieteni pentru cei care sunt singuri. Ne putem împărtăși propriile povești despre cum Isus ne-a schimbat viața și cum poate schimba și viața altora. Și cel mai important, ne putem ruga pentru cei care nu-l cunosc încă pe Isus, cerându-i lui Dumnezeu să-și deschidă inimile dragostei lui.

 Isus îi trimite pe cei doisprezece și ne trimite și pe fiecare dintre noi. Avem o treabă specială de făcut și depinde de noi să ne asigurăm că toată lumea are șansa de a auzi Vestea Bună. S-ar putea să nu fie întotdeauna ușor, dar cu Isus alături de noi, putem face diferența în lume.

 Francisc de Assisi şi-a descoperit chemarea în timp ce reconstruia bisericuţa San Damiano.

 A auzit un glas coborând spre el de pe cruce şi spunându-i de trei ori: „Francisc, mergi şi repară casa mea care, cum vezi, este toată în ruină”. La început, sfântul a crezut că e vorba de a repara zidurile bisericii San Damiano; apoi, a înţeles că, cuvântul divin se referea în principal la acea Biserică pe care Cristos şi-a dobândit-o cu sângele său.

Cum să repare Biserica? Francisc a ales două drumuri: exemplul şi cuvântul. Exemplul concentrat în rugăciune şi în dezlipire de bogăţii. Cuvântul, prin evanghelizarea itinerantă, mai ales a poporului, făcută cu sacrificii şi cu statornicie şi de fraţii săi.

Confirmarea acestei misiuni a lui a avut loc printr-un vis avut de papa Inocenţiu al III-lea.

Acesta a povestit că, în vis, a văzut bazilica „Sfântul Ioan din Lateran” pe punctul de a se ruina şi că un om sărăcuţ şi mic la statură o susţinea cu umerii săi ca să nu cadă. „Într-adevăr, a încheiat Pontiful, acesta este cel care va susţine Biserica lui Cristos prin opera şi exemplul său.

 Așadar, data viitoare când citești o poveste online, amintește-ți că ai propria ta știre de împărtășit – Vestea Bună a lui Isus. Nu o ține pentru tine; împărtășește-o cu toți cei pe care îi întâlnești. Și pe măsură ce o faci, vei merge pe urmele celor doisprezece ucenici, răspândind dragostea lui Isus și schimbând lumea, câte o inimă pe rând.

 Tată ceresc, nu există o veste mai bună decât aceea că ne iubești și l-ai trimis pe Fiul tău ca să avem viață și să o avem din belșug. Ajută-ne să împărtășim cu credință acea veste bună altora.

DUMINICA A X-A DE PESTE AN (A)

 

Tema

Isus a mers la cei care aveau nevoie.

 Obiect

Un stetoscop (chiar și de jucărie).

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 9,9-13

 În acel timp, plecând Isus de acolo, a văzut un om numit Matei stând la postul de vamă şi i-a spus: "Urmează-mă!" Ridicându-se, el l-a urmat. 10 Şi, pe când stătea la masă în casă, iată că mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui! 11 Văzând aceasta, fariseii le-au spus discipolilor lui: "De ce mănâncă învăţătorul vostru împreună cu vameşii şi păcătoşii?" 12 Auzindu-i, el le-a spus: "Nu cei sănătoşi au nevoie de medic, ci bolnavii. 13 Aşadar, mergeţi şi învăţaţi ce înseamnă: «Îndurare vreau, şi nu jertfă», căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!"

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Ați mai văzut vreodată un astfel de instrument? Îmi poate spune cineva ce este acesta? (Pauză pentru răspuns.) Așa este, un stetoscop! Cine folosește un stetoscop? (Pauză pentru răspuns.) Adesea, când suntem bolnavi sau nu ne simțim prea bine, mergem la cabinetul medicului pentru a ne consulta. S-ar putea să folosească un stetoscop ca acesta și s-ar putea să-ți scrie o rețetă pentru unele medicamente.

 A fost un timp când nu mergeau oamenii la doctor când erau bolnavi, ci doctorul venea la oameni acasă. Doctorul avea o geantă neagră plină cu instrumente medicale și mergea la casele celor bolnavi.

 Asta a făcut Isus când era aici pe pământ. S-a dus acolo unde se aflau oamenii – în special cei care sufereau sau aveau probleme în viața lor. Unul dintre oamenii cărora Isus a ieșit și i-a slujit era un vameș pe nume Matei. Colectorii de taxe erau urâți de oameni în vremea lui Isus pentru că erau adesea lacomi și necinstiți.

 Isus i-a schimbat viața lui Matei și a devenit unul dintre discipolii lui Isus. Iată ce s-a întâmplat.

 Într-o zi, Isus a mers acasă la Matei să ia cina cu el. Mulți dintre vechii prieteni ai lui Matei au venit acolo ca să asculte învățătura lui Isus. Liderii religioși de atunci au fost foarte nemulțumiți că Isus chiar vorbea cu astfel de oameni, cu atât mai puțin să mănânce cu ei!

 Ei i-au întrebat pe ucenicii săi: „De ce mănâncă învățătorul vostru cu acești păcătoși?”

 Isus i-a auzit și a răspuns: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, dar cei bolnavi. Nu am venit să chem pe cei drepți. Am venit să-i chem pe păcătoși la pocăință”. La fel cum au făcut cândva doctorii noștri, Isus a mers în casele oamenilor care aveau nevoie de El și i-a atins și i-a vindecat.

 Cine sunt cei care ar putea avea nevoie de un medic? (Pauză pentru răspuns.) Bolnavii au nevoie de medic. Este cineva aici care nu a fost niciodată bolnav? Bineînțeles că nu, așa că toți avem nevoie de un medic! Cine are nevoie de Isus? (Pauză pentru răspuns.) Toată lumea are nevoie! Este cineva aici care nu a păcătuit niciodată? În nici un caz! Biblia ne spune că „Toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”. Asta înseamnă că toți avem nevoie de Isus. Uneori stăm în bisericile noastre și așteptăm ca oamenii să vină la noi ca să le putem spune despre Isus și dragostea lui. În schimb, trebuie să facem ceea ce a făcut Isus. Ar trebui să mergem acolo unde sunt oamenii și să le ducem vestea cea bună despre Isus.

 Isus nu a ales numai oameni drepţi şi buni pentru ca să fie ucenicii lui. Creştinii sunt cei care au întâlnit milostivirea infinită a lui Dumnezeu.

De ce îi iubeşte Dumnezeu pe cei păcătoşi?.

- Pentru că este Tată milostiv şi păcătoşii sunt fiii săi cu inimă tristă (cf. parabolele din Lc 15).

- Pentru că este Mântuitor: bunul samaritean care este aproapele celui care este în pericol să îşi piardă viaţa, medic milostiv pentru cel care suferă, mai ales pentru cei care au mai mare nevoie de el.

- Pentru că are încredere în oameni: într-adevăr, este convins că cel căruia îi iartă mult este impulsionat să iubească mult (cf. femeia păcătoasă în Lc 7,41ş.u.). De aceea, Isus nu numai că îi iartă pe cei păcătoşi, ci îi şi cheamă să lucreze la împărăţia sa.

 Unei femei care se credea pierdută pentru totdeauna din cauza numeroaselor ei păcate, sfântul Filip Neri i-a dat această asigurare:

- Paradisul este al dumneavoastră!

Ea a răspuns:

- Este imposibil, părinte, sunt o mare păcătoasă.

- Atunci, ascultaţi-mă, a reluat sfântul, şi spuneţi-mi dacă am dreptate. Cine sunt cei care au fost iubiţi mai mult de Isus?

- Păcătoşii.

- Pentru cine a murit Isus?

- Pentru cei păcătoşi.

- Dar dumneavoastră ce sunteţi?

- O mare păcătoasă.

- Ei bine, a încheiat sfântul, dacă Isus i-a iubit foarte mult pe cei păcătoşi, într-atât încât a murit pentru ei şi dumneavoastră vă căiţi, paradisul este cu siguranţă al dumneavoastră, pentru că Dumnezeu vă iubeşte foarte mult.

Concluzie: Cum a făcut Isus trebuie să facem şi noi. Trebuie să fim nu slabi, ci mai buni cu tovarăşii care sunt consideraţi răi. Prin comportamentul nostru înţelept şi binevoitor, am putea să le dăm o mână de ajutor pentru a se îndrepta spre bine.

 Dragă Isuse, ajută-ne să fim dispuși să mergem la cei care au nevoie de tine și să le spunem despre dragostea ta. Amin.

SFÂNTA TREIME (A)

 

Tema

Iubirea lui Dumnezeu este incomensurabilă.

 Obiect

O cană gradată pentru măsurare; o ruletă; un ceas.

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 3,16-18

 În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: "Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17 Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. 18 Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Unul dintre versetele mele preferate din Biblie începe astfel: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” (Ioan 3:16). Mă gândeam la acest verset și mă întrebam cât de mare este dragostea lui Dumnezeu și cum am putea-o noi măsura. 

În această dimineață am adus câteva lucruri pe care le folosim adesea pentru a măsura lucruri. M-am gândit că ne-ar putea ajuta să măsurăm dragostea lui Dumnezeu.

 Uneori măsurăm ingredientele. Dacă aș face niște fursecuri, pe care dintre aceste obiecte l-aș folosi pentru a mă asigura că pun exact cantitatea potrivită de făină, zahăr și lapte? (Permiteți copiilor să aleagă dintre obiectele aduse.) Așa este, am folosi o cană de măsurat pentru prăjituri, dar mă întreb dacă am putea folosi o cană de măsurat pentru a măsura dragostea lui Dumnezeu? Biblia spune: „Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă... paharul meu e plin de se revarsă” (Psalmul 23:1,5). Ei bine, dacă paharul nostru se revarsă fiind plin de dragostea lui Dumnezeu, cred că nu am putea folosi o cană de măsurat pentru a o măsura, nu?

 Dacă am construi ceva, pe care dintre acestea l-aș folosi pentru a măsura lungimea, lățimea și înălțimea diferitelor lucruri? (Permiteți copiilor să aleagă dintre obiecte.) Așa este, o ruletă, dar mă întreb dacă am putea folosi o ruletă pentru a măsura dragostea lui Dumnezeu? Biblia ne spune că dragostea lui Dumnezeu este mai presus decât cerurile (Psalmul 108:4). Dacă dragostea lui Dumnezeu este mai presus decât cerurile, nu cred că am putea folosi o ruletă pentru a o măsura, nu-i așa?

 Pe care dintre acestea l-aș folosi pentru a măsura timpul? (Permiteți copiilor să aleagă dintre obiecte.) Folosim un ceas pentru a măsura timpul. Probabil că vor fi niște oameni aici în această dimineață care își vor folosi ceasurile pentru a măsura cât durează predica preotului. Mă întreb dacă am putea folosi un ceas pentru a măsura cât va dura iubirea lui Dumnezeu. Biblia ne spune că dragostea lui Dumnezeu este din veșnicie până în veșnicie (Psalmul 103:17). Wow! Dacă dragostea lui Dumnezeu este din veșnicie până în veșnicie, cred că nu am putea să o măsurăm cu un ceas, nu-i aşa?

 „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16). Cum măsori o iubire ca asta? Nu o putem măsura... Nu avem nevoie, dar trebuie să experimentăm asta.

 Cum poate fi deosebit un creştin de credincioşii din alte religii?

 După semnul crucii, dar, mai ales, după iubirea gratuită şi supranaturală faţă de aproapele.

„După aceasta vor recunoaşte că sunteţi ucenicii mei: dacă vă veţi iubi unul pe altul.”

 Sfântul Ieronim Emiliani, nobil veneţian, a părăsit nobilimea şi bogăţia Veneţiei pentru a se dedica în întregime îngrijirii copiilor orfani şi abandonaţi. Pe la cincizeci de ani, era consumat de angajarea sa continuă pentru operele de caritate. Era pe moarte, pe un pat care nu îi aparţinea, în sătucul Somasca (Bergamo). Murea molipsit cu ciumă în timpul îngrijirii copiilor săi şi a bolnavilor de pe valea San Martino. În timpul agoniei sale, se ridică cu greutate în picioare, ceru să i se dea o pensulă înmuiată în vopsea roşie, merse într-un colţ al camerei, trasă pe perete o mare cruce roşie; apoi se întoarse în pat şi, privind acea cruce, care îi repeta toată iubirea lui Dumnezeu, a murit senin, martir al carităţii.

 Dragă Tată, îți mulțumim pentru dragostea ta – o iubire atât de mare încât tu l-ai dat pe singurul tău Fiu, pentru ca noi să avem viața veșnică. Amin.