DUMINICA A III-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

Isus este împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu

 Obiect

Se pot folosi următoarele: o verighetă, o scrisoare și un card de credit

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,1-4; 4,14-21

Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, 2 aşa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai cuvântului, 3 după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ţi le scriu şi eu în mod sistematic, preabunule Teofil, 4 ca să te convingi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit. 4,14 Isus s-a întors în Galileea cu puterea Duhului şi faima lui s-a răspândit în toate împrejurimile. 15 Iar el învăţa în sinagogile lor şi era glorificat de toţi. 16 A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat în sinagogă, după obiceiul lui, în zi de sâmbătă, şi s-a ridicat ca să citească. 17 I s-a dat Cartea profetului Isaia şi, deschizând cartea, a găsit locul în care era scris: 18 "Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; 19 să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului". 20 Apoi, închizând cartea, şi dând-o înapoi slujitorului, s-a aşezat. Ochii tuturor din sinagogă erau aţintiţi spre el. 21 A început apoi să le vorbească: "Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Oamenii fac promisiuni în fiecare zi. Uneori dăm ceva unei alte persoane ca semn al promisiunii noastre, alteori ne semnăm numele pentru a ne pecetlui promisiunea, alteori doar ne dăm cuvântul că vom face acel lucru promis.

 Sunt sigur că ați văzut cu toții un inel ca acesta. (Arătați verigheta) Când un bărbat și o femeie se căsătoresc, de obicei își fac promisiuni unul altuia. Ei spun ceva de genul: „Promit să te iubesc la bine și la rău, în caz de boală ca și în timp de sănătate, în toate zilele vieții”. Apoi schimbă inele ca simbol al acelei promisiuni.

 Aceasta este o scrisoare obișnuită precum cele pe care le primim în cutia poștală în fiecare zi. Chiar în mijloc se află numele și adresa persoanei căreia îi este destinată. Ce vedeți aici sus, în colțul plicului? Corect! Este un timbru. Când poșta vă vinde acest timbru și îl puneți pe scrisoare, reprezintă promisiunea lor de a o livra persoanei căreia îi este adresat plicul. Nu contează dacă este înnorat sau însorit, plouă sau ninge, cald sau frig, scrisoarea este livrată. Aceasta este promisiunea pe care o reprezintă acest timbru.

 Sunteți prea mici pentru a avea un card de credit, dar într-o zi, probabil, veți avea. Majoritatea adulților au un card de credit pe care îl folosesc pentru a cumpăra lucruri. Când cumperi ceva folosind cardul de credit trebuie să semnezi un bilet. Când semnezi biletul promiți că vei plăti pentru articolele pe care le-ai achiziționat. Semnătura este promisiunea ta.

 Oamenii fac promisiuni în fiecare zi. Dar își țin mereu promisiunile? Din păcate unii nu. Dumnezeu face și el promisiuni. Biblia este plină de promisiunile lui Dumnezeu. Își ține Dumnezeu întotdeauna promisiunile? Da, el o face! Unul dintre versetele mele preferate din Biblie este unul care spune: „Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da.” (2 Cor. 1:20) Asta ne învață evanghelia de astăzi.

 Isus a mers în orașul Nazaret în ziua de Sabat, așa că a făcut ceea ce făcea întotdeauna în zi de Sabat, s-a dus la sinagogă. S-a ridicat și a început să citească cuvintele profetului Isaia din Scriptură. El a deschis cartea în locul unde scrie: „Duhul Domnului este asupra mea: pentru aceasta m-a uns să duc săracilor vestea cea bună; m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea şi celor orbi recăpătarea vederii, să redau libertatea celor asupriţi; să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului.”

 Când a terminat de citit, s-a așezat. Toți ochii erau ațintiți asupra lui. Apoi a început să le vorbească. „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o cu urechile voastre.” Isus a venit pe pământ pentru a împlini promisiunile lui Dumnezeu. Toate promisiunile lui Dumnezeu se împlinesc în el.

 Unde găsim scrise aceste promisiuni ale lui Dumnezeu? În Sfânta Scriptură. Este cartea promisiunilor și a iubirii lui Dumnezeu.

Evreii iubeau cuvântul Domnului.

Toată ziua trebuia să fie luminată de cuvântul lui Dumnezeu. La răsăritul soarelui, cât se putea distinge un fir alb de unul negru, evreul recita cea mai importantă lege: „Ascultă, Israele: IHWH este Dumnezeul nostru, IHWH este unul singur. Iubește-l pe IHWH, Dumnezeul tău, din toată inima ta, cu toată puterea ta, cu toată viața ta.” Seara, când reușea să observe trei stele pe cer, evreul recita din nou acest nucleu central al cuvântului lui Dumnezeu.

Și munca trebuia să fie luminată de Legea lui Dumnezeu. Dimineața, înainte să o înceapă, în pauza de la prânz și de la apus, evreii, repetând câteva fraze din Biblie, îl binecuvântau pe Domnul și cereau ocrotirea sa. Și în timpul muncii se opreau uneori pentru a-și aminti de legea Domnului, și legau cu două curelușe două cutiuțe în care erau fragmente din Lege: una pe brațul stâng, aproape de inimă, alta în fața ochilor, pe frunte.

Și hainele trebuiau să amintească de legea lui Dumnezeu. La capetele hainelor și a mantalelor, evreii puneau ciucuri în mijlocul cărora se afla un fir albastru, asemănător culorii cerului, imagine a tronului lui IHWH. Așa își aminteau de stăpânirea Domnului și se angajau să păzească legile sale.

 Și casa trebuia să fie ocrotită de cuvântul lui Dumnezeu. Când intra și când ieșea din casă, evreul ridica mâna dreaptă și atingea un mic pergament pe care erau scrise fraze din Biblie. În casa sa ardea întotdeauna o lumină aproape de dulapul unde era păzit cu grijă sulul din piele pe care era scris cuvântul Domnului. Dacă sunt prezenți șapte oameni, cei care au vocea mai melodioasă îl iau de două mânere decorate, îl deschid și îl citesc cu solemnitate religioasă.

Noi iubim cuvântul Domnului?

Și noi, creștinii, mai ales în biserică, avem gesturi religioase prin care este exprimată iubirea noastră față de Biblie, a cărei parte principală este constituită din Evanghelie.

Trebuie să iubim Biblia pentru că ne aduce mesajul de iubire fidelă și milostivă a Domnului.

Evanghelia este vestea cea bună pentru fiecare dintre noi: Isus ne aduce eliberarea, lumina, bucuria mântuirii, manifestarea deplină a bunătății infinite a lui Dumnezeu, Tatăl nostru.

 Nu ar fi grozav dacă tu și cu mine am fi la fel de credincioși în a ne ține promisiunile față de Dumnezeu, așa cum este el în a-și împlini promisiunile față de noi?

 De fiecare dată când mergea acasă la un coleg, fiul scriitorului Sinclair Lewis, găsea o bunică absorbită în citirea Bibliei. Nu a rezistat curiozității și l-a întrebat într-o zi pe prietenul său:

– Vrei să-mi spui de ce citește bunica de fiecare dată Biblia?

– Nu știu, a răspuns acesta, probabil își pregătește și ea examenele.

Răspunsul acestui băiat american este mai profund decât pare la prima vedere. Într-o zi, la examenele finale, vom fi întrebați dacă ne-am îndeplinit cu grijă datoria de a primi cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-l pune apoi în practică.

 Tatăl nostru din ceruri, îți mulțumesc pentru fidelitatea ta în împlinirea promisiunilor tale. Ajută-ne să fim credincioși în a ne îndeplini promisiunile față de tine. Amin.

 

DUMINICA A II-A DE PESTE AN (C)

 

Tema

Isus transformă apa în vin

 Obiect

Se poate folosi un ziar

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 2,1-11

În acel timp, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. 2 A fost chemat şi Isus cu discipolii lui. 3 Lipsind la un moment dat vinul, mama lui Isus i-a zis: "Nu mai au vin". 4 Dar Isus i-a spus: "Ce ne priveşte pe mine şi pe tine, femeie; încă nu a venit ceasul meu". 5 Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: "Faceţi tot ce vă va spune". 6 Erau acolo şase vase de piatră puse pentru purificarea iudeilor, fiecare de două sau trei măsuri. 7 Isus le-a zis: "Umpleţi vasele cu apă!" Iar ei le-au umplut până sus. 8 Atunci le-a zis: "Scoateţi acum şi duceţi stolnicului nunţii!" Ei i-au dus. 9 Când a gustat stolnicul apa devenită vin - şi el nu ştia de unde este, dar slujitorii care o aduseseră ştiau - stolnicul l-a chemat pe mire 10 şi i-a spus: "Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ţinut vinul bun până acum!" 11 Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Şi-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 A răsfoit cineva vreodată un ziar? (Dați ziarul copiilor ca să-l atingă și să îl vadă). Ziarul are adesea articole despre vești bune, vești proaste, sport, vreme, povești și multe altele. Este o modalitate excelentă de a ține pasul cu ceea ce se întâmplă în lumea din jurul nostru.

 Biblia seamănă mult cu un ziar. Ne oferă relatări din istorie și povestește lucruri care s-au întâmplat cu mult timp în urmă.

 Ce se întâmplă dacă am citi evanghelia de astăzi ca și cum ar fi un articol într-un ziar? Relatarea de astăzi este din Evanghelia după Ioan. Cuvântul Evanghelie înseamnă de fapt „veste bună”, așa că să ne imaginăm că citim un articol din „Galileanul zilnic” sau poate „Timpurile Ierusalimului”.

 Uau! Ascultă acest titlu! „Invitatul nunții transformă apa în vin”.

 Hmm... Sună interesant. Să citim restul întâmplării!

 „Marți, o femeie pe nume Maria a mers în Cana pentru a participa la o nuntă. La nuntă au participat și un număr mare de invitați, inclusiv fiul ei, un bărbat pe nume Isus. Invitații de la nuntă s-au distrat bine până când gazda a rămas fără vin. În acel moment, părea că sărbătoarea fericită se transformă într-un dezastru.

 Unii dintre invitații la nuntă s-au gândit că poate Isus ar putea avea o soluție la problemă, așa că i-au spus că nu mai aveau vin. Când i s-a spus despre problemă Isus a părut la început că nu vrea să facă nimic, dar, după o încurajare din partea mamei sale, el a acceptat în cele din urmă să ajute.

 Martorii oculari au relatat că Isus a observat mai multe vase mari de apă în apropiere și le-a spus unor slujitori să le umple cu apă. După ce vasele s-au umplut cu apă, el le-a spus să ia și să ducă nașului. Când nașul a gustat apa transformată în vin, a descoperit cel mai bun vin din câta a gustat.

 Invitații la nuntă au fost uimiți de evoluția evenimentelor și au spus la fel că vinul este cel mai bun pe care l-au gustat vreodată.

 Ca urmare a acestui eveniment miraculos, mulți oameni îl urmează pe Isus oriunde merge el și mulți cred că el ar putea fi chiar Mesia mult așteptat.”

 Ei bine, asta a fost o veste destul de bună, nu-i așa? Știi ce este cu adevărat grozav la această relatare? Așa cum Isus a făcut un miracol schimbând apa în vin la o nuntă în urmă cu mai bine de 2.000 de ani, el încă face minuni în inimile și viețile oamenilor de astăzi. Dacă îl vei lăsa, el va face o minune și în tine, pentru că te iubește.

 A fi orfani, fără familie, și a nu fi iubiți de nimeni este lucrul cel mai trist dintre toate. Fericirea cea mai mare este a avea o familie bună și unită.

Isus, așa cum ne spune Evanghelia de astăzi, participă, binecuvântează și face chiar o minune la nunta a doi tineri din Cana.

Dumnezeu ne orientează spre o familie unită, pentru că este iubire. Iubire într-o familie „specială”, Preasfânta Treime. Iubire față de toți oamenii.

Biblia, care este istoria iubirii lui Dumnezeu față de om, folosește multe asemănări pentru a exprima felul în care ne iubește Dumnezeu.

- Dumnezeu iubește omenirea, așa cum un păstor bun își iubește turma, într-atât încât este gata să-și dea chiar și viața pentru a o salva de lupi.

- Dumnezeu iubește omenirea așa cum un viticultor bun își îngrijește via, se gândește întotdeauna la ea, o înconjoară pentru a o apăra, o cultivă pentru a o face să producă mai mult.

- Dumnezeu iubește omenirea așa cum cel mai iubitor tată își iubește fiii: îi îmbrățișează, îi strânge la pieptul său, îi mângâie, îi iubește (Os 11,4ș.u).

- Dumnezeu iubește omenirea mai mult decât o mamă: „Poate o mamă să uite de copilul ei? Chiar dacă s-ar întâmpla aceasta pe pământ, eu nu vă voi uita niciodată!” (Is 49,15)

 O fetiță braziliană a mers la spovadă și cel care o asculta era un preot dominican bătrân din Rio de Janeiro. Părintele a întrebat-o într-o zi:

– Pe ce sumă crezi că te-ar vinde Dumnezeu?

Fetița a răspuns cu cifre fabuloase, cele mai mari pentru creierul ei de fetiță, milioane de lei. După ce a lăsat-o un moment să se piardă în acea înșiruire de cifre, părintele i-a spus grav:

– Dumnezeu nu te va vinde niciodată, niciodată, înțelegi? Pentru el tu valorezi mult, mult mai mult decât toți banii din lume!

Fetița s-a gândit, s-a gândit, iar gândul ei s-a lărgit, a devenit mai mare decât spațiile infinite ale Braziliei și chiar decât tot universul. Cuprinsă de amețeală, și-a spus că acel Dumnezeu trebuia să fie extraordinar, că trebuia să o iubească infinit dacă pentru el banii valorau atât de puțin în comparație cu ea.

 Dragă Isuse, tu care ne iubești nespus de mult, fă o minune în noi astăzi. Amin.

BOTEZUL DOMNULUI (C)

 

Tema

Isus este unicul Fiu al lui Dumnezeu

 Obiect

Un ceas replică a unui brand de renume (sau alt obiect replică ieftină)

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 3,15-16.21-22

 În acel timp, deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, 16 Ioan le-a răspuns tuturor: "Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc". 21 În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat şi Isus şi, pe când se ruga, cerul s-a deschis 22 şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui, sub chip trupesc, ca un porumbel, şi o voce a fost din cer: "Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea".

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Vânzarea de poșete, ochelari de soare și ceasuri ieftine, replici ale mărcilor de renume, a devenit o afacere de mai multe milioane de lei. Fie că este la colțul străzii sau la un magazin online, mulți oameni câștigă bani vânzând produse false.

 Știe careva dintre voi ce este un Rolex? (Pauză pentru răspunsuri) Un Rolex este o marcă de ceasuri de lux și sunt foarte scumpe. La prima vedere, un ceas Rolex fals poate părea o afacere bună. (Arătați ceasul copiilor). La urma urmei, un Rolex adevărat ar costa zeci de mii de lei, iar unul fals ar costa doar câțiva lei. Ce-i mare lucru? Cine va ști diferența? (Pauză pentru răspunsuri)

 Ei bine, diferența este că după câteva săptămâni, Rolex-ul fals nu mai arată timpul exact. Totuși va arăta bine pe mână și îl poți purta ca pe o brățară. Dar în curând finisajul începe să se îndepărteze și nu mai este atât de frumos. Dintr-o dată ceea ce părea o afacere bună nu mai pare o afacere atât de bună deloc!

 Ați văzut vreodată o marcă sau un obiect fals care arăta ca cel real? (Oferiți alte variante.)

 Cum ați putea face diferența dintre versiunea falsă și versiunea reală a articolului pe care l-ați menționat?

 Cumpărarea unui ceas replică ar putea să nu fie o mare pierdere. La urma urmei, costă doar câțiva lei. Dar când vine vorba de relația noastră cu Dumnezeu este important să ne punem credința în singurul Mântuitor adevărat, Isus. Există mult mai mult de pariat decât bani. Asta pentru că Isus este singura cale către cer. Mulți oameni au pretins că sunt Dumnezeu sau Mesia și există și astăzi învățători falși care pretind că ei cunosc calea spre cer. Dar Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. (Ioan 14:6)

 În Biblie, mulți s-au întrebat dacă nu cumva Ioan Botezătorul este Fiul lui Dumnezeu, dar Ioan s-a grăbit să corecteze oamenii, spunând că va veni Unul care va fi mai puternic decât el și căruia nu era vrednic să îi dezlege curelele de la sandale.

 Ioan Botezătorul l-a botezat mai târziu pe Isus, iar Duhul Sfânt a venit deasupra lui sub forma unui porumbel auzindu-se și un glas tare: „Tu ești Fiul meu pe care-l iubesc.”

 Isus este Fiul unic al lui Dumnezeu, așa că trebuie să ne punem credința numai în el și să avem grijă la învățătorii falși.

 Un ambasador, pentru a fi recunoscut ca atare, trebuie să aibă „scrisorile de acreditare”, trebuie să aibă „învestitura” oficială. Un certificat, pentru a avea valoare, trebuie să aibă ștampilă și semnătură autentice. Lui Isus, ca om, Dumnezeu Tatăl îi spune astăzi: „Tu ești Fiul meu. Toți te vor recunoaște ca atare. Eu te trimit să mântuiești lumea”.

 Ce semnificație are sărbătoarea de astăzi pentru Isus și pentru noi?

 Isus nu avea, cu siguranță, nevoie de botezul lui Ioan.

Ca om, este neprihănit și sfințit de unirea cu cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi.

Ca Dumnezeu, este Fiul lui prin natură și dintotdeauna.

Isus a primit botezul când a fost mare – avea mai bine de treizeci de ani – pentru a ne învăța pe noi.

Prin botez – care este o prevestire a botezului nostru – Isus intra în grupul lui Ioan Botezătorul, grup de penitenți, care se pregăteau pentru venirea împărăției lui Dumnezeu, ca să facă din el un însoțitor pentru el și un exemplu pentru noi.

În timp ce Isus primește acest botez de pocăință, Dumnezeu Tatăl proclamă: „Isus este Fiul meu preaiubit, trimis să mântuiască lumea.”

Prin aceste cuvinte, Isus primește acreditarea, învestitura oficială de mântuitor (Mesia = Cristos). Și imediat începe apostolatul său public și călătoria spre Ierusalim.

 Pentru noi, ce semnificație are Botezul pe care îl primim de mici?

Fiecăruia dintre noi, Dumnezeu îi spune: „Te spăl de orice vină, își dau harul meu, te fac în mod oficial fiul meu. Trăiește ca atare. Fii colaborator la mântuirea omenirii”.

Astfel, Domnul ne acreditează printr-un certificat solemn ca fii adoptivi ai săi, ne inserează în Biserică și ne dă misiunea de a mântui lumea.

 Un medic, călătorind prin Rusia, când comunismul ateu încă mai domnea acolo, a intrat într-o duminică într-una dintre puținele biserici deschise. Spre marea lui surprindere, în sacristie a găsit un copilaș de 10 ani.

– Ce faci aici? a întrebat.

– Îl aștept pe părintele, a răspuns calm copilul.

– Cine ți-a vorbit despre religie?

– Un coleg de-al meu.

– Și lui cine i-a vorbit?

– Un alt coleg.

În acel moment a intrat preotul. Când copilul a văzut că preotul l-a primit bine pe medic, a întrebat:

– Trebuie să-i spun, părinte? 

– Preotul a răspuns că da.

– Eu am cinci prieteni. Am învățat catehismul de la un coleg, care a învățat de la bunica. Eu trebuie să-i învăț pe alți cinci prieteni de-ai mei. Când au învățat, sunt examinați. Dacă trec, devin și ei învățători, și fiecare dintre ei trebuie să-i învețe catehismul pe alți cinci prieteni. În acest fel, mulți pot învăța catehismul.

– Dar nu vă temeți de poliție?

– Nu, a răspuns micuțul, ridicând din umeri.

– Dar dacă află poliția, vă va aresta; ar putea chiar să vă omoare.

– Nu, și apoi, devenind serios, a spus cu multă gravitate:

– Pot să mă ucidă pe mine – și, punându-și mâna la inimă, a continuat – dar nu-l vor putea ucide pe Cristos din mine.

 Dragă Tată, îți mulțumim că l-ai trimis pe Isus ca unic Fiu al Tău pentru a ne mântui. Te rugăm să ne ajutați să avem grijă la oamenii care încearcă să fie replica lui și să ne înșele. Amin.