DUMINICA A V-A A PAŞTELUI

 

Tema

Pentru a produce roade trebuie să rămânem legaţi de Isus

 Obiect

O veioză, un prelungitor, o creangă de copac sau de viţă de vie

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 15,1-8

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul. 2 Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, el o înlătură şi oricare aduce rod, o curăţă ca să aducă şi mai mult rod. 3 Voi sunteţi deja curaţi, datorită cuvântului pe care vi l-am spus. 4 Rămâneţi în mine, şi eu în voi! După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot la fel nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. 5 Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic. 6 Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, la fel ca mlădiţa, şi se usucă; se adună, se aruncă în foc şi arde. 7 Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, orice voiţi, cereţi şi vi se va face! 8 În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceţi rod şi să fiţi discipolii mei". 

Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Mâna sus cine știe cântecul „Caut o lumină”. Haideți să îl cântăm împreună. Voi începe eu și vreau să cânți împreună cu mine. În timp ce facem acest lucru, voi ține această veioză și voi lumina peste tot. (Începeți să cântați cântecul, dar opriți-vă când observați că lumina nu este aprinsă.) Ce este în neregulă? Lumina mea nu este aprinsă și nu strălucește. (Așteptați până când cineva observă că nu este conectată la priză.) Oh, problema este că lumina mea nu este conectată. (Conectați veioza).

 Acum că suntem conectați, să încercăm din nou. (Invitați-i pe copii să cânte.)

 A fost mult mai bine cu veioza care luminează puternic. Este destul de greu ca un bec să lumineze atunci când nu este conectat la sursa de alimentare. De fapt, nu este doar greu, este imposibil!

 Îmi amintește de ceva ce a spus Isus în Biblie. El le-a spus ucenicilor săi o poveste care să-i ajute să înțeleagă de ce este important să rămână conectați cu el. Dar Isus nu a folosit o lampă. În exemplul său ce a folosit? O viță de vie. O viță de vie este o plantă cu o mulțime de ramuri care cresc din ea. Ramurile au fructe pe ele și anume struguri.

 Gândiți-vă la o creangă care a fost ruptă dintr-un copac sau dintr-o viță de vie. (Țineți sus creanga). Ce se întâmplă cu ea? Se usucă și astfel moare. Nu mai poate avea niciodată fructe pe ea, nu este bună pentru nimic în afară de a fi aruncată în foc. (Aruncați ramura de copac).

 Isus a spus: „Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic.” Isus vrea ca noi să producem fructe, dar fructe bune, cum ar fi bunătatea, generozitatea, credinţa etc. Mai presus de toate, el vrea să-i iubim pe alții așa cum ne-a iubit El pe noi.

 Dar nu o putem face singuri. Așa cum veioza trebuie să fie conectată înainte ca lumina ei să strălucească, și la fel cum ramurile trebuie să fie legate de viță înainte de a putea produce roade, noi trebuie să rămânem conectați la Isus pentru a produce roadele bune pe care Dumnezeu le așteaptă de la noi.

 Isus este viţa; noi, mlădiţele.

Mlădiţele viţei sunt curăţate, făcute mai libere, mai vii, mai rodnice, mai puţin împrăştiate… pentru a aduce multe roade de bunătate, trebuie să ne antrenăm pentru jertfă, trebuie să ne lipsim de multe lucruri inutile, trebuie să ne concentrăm asupra operelor bune.

 Dumnezeu Tatăl este „Agricultorul” care ne ajută să facem aceasta.

În viţă şi în mlădiţe curge aceeaşi sevă, din ea se nasc aceleaşi fructe…

În noi trebuie să existe aceleaşi sentimente, aceleaşi idealuri, aceleaşi gânduri… cu ale lui Isus.

 Mlădiţa nu poate produce roade dacă nu este unită cu viţa. Păcatul (= lipsa iubirii) ne desprinde de Isus. „De unul singur poţi face puţin, sau nimic, tu şi Isus puteţi face multe, mult mai multe”.

Mlădiţa, tăiată de pe viţă, se usucă şi este aruncată în foc ca să ardă. Este mai bine să fim uniţi pentru totdeauna cu Isus înviat… precum şi cu frunzele!

 Mlădiţele „sălbatice”, dacă sunt altoite pe o viţă bună, produc roade bogate.

Isus înviat îi uneşte pe toţi în jurul său, chiar şi pe cei răi care vor să devină buni.

 Într-o zi, un paroh, pregătind copiii pentru prima Împărtăşanie, a pus această întrebare:

– După ce semn distinctiv sunt cunoscuţi cei care îl urmează pe Isus?

După o scurtă pauză de gândire, un copil a răspuns:

– După semnul Sfintei Cruci!

Un altul:

– După felul în care ne iubim!

Preotul a încheiat:

– Iată cele două lucruri cele mai caracteristice creştinului: semnul Crucii, care ne aminteşte cât de mult ne iubeşte Dumnezeu, şi iubirea reciprocă, prin care demonstrăm că îl iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele.

 Tată, ajută-ne să ne amintim că trebuie să rămânem conectați la Isus dacă vrem să producem roadele pe care le aștepţi. Amin.

DUMINICA A IV-A A PAȘTELUI

 

Tema

Păstorului adevărat îi pasă de oi

 Obiect

Poate fi folosit un toiag de dimensiuni mai mici

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 10,11-18

În acel timp, Isus a zis: "Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. 12 Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile, vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie; 13 pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine 15 aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi. 16 Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vor asculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor. 17 De aceea mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou. 18 Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu".

 Cuvântul Domnului

 ÎNVĂȚĂTURA

 Știți ce este un păstor sau cioban, nu? Bineînțeles că știți. Un păstor este cel care are grijă de oi. Cine poate să-mi spună ce este asta? (arătați bățul) Acesta se numește toiagul păstorului. Toiagul este foarte util păstorului în a avea grijă de oi. Dacă oaia încearcă să meargă în direcția greșită, ciobanul poate întinde toiagul și o poate aduce ușor înapoi pe calea cea bună. De asemenea, păstorul folosește toiagul pentru a ajuta la protejarea oilor de lupi sau de vreun alt animal sălbatic care ar putea încerca să le facă rău. Vedeți, este responsabilitatea păstorului să îngrijească și să protejeze oile.

 Câți dintre voi știți cine este (numiți păstorul bisericii: papa, parohul etc.)? Da e corect! Păstorul nostru. Știați că cuvântul pe care îl folosim pentru cel care conduce biserica noastră înseamnă același lucru ca și cuvântul care este folosit pentru cineva care are grijă de oi? Deci dacă păstorul este cel care are grijă de oi, ce credeți că devenim noi? Corect! Noi suntem oițele! Este datoria păstorului nostru, fie papa, fie parohul, fie al preot din parohie, să aibă grijă de noi, așa cum este datoria unui păstor să aibă grijă de oi.

 Păstorul nostru nu folosește un toiag de păstor ca acesta. Biblia este toiagul păstorului nostru. Când ne abatem și plecăm pe o cale greșită, păstorul nostru folosește învățătura Cuvântului lui Dumnezeu pentru a ne ajunge și ne trage ușor înapoi și ne face să mergem în direcția corectă. De asemenea, păstorul nostru folosește Biblia pentru a ne proteja de dușmanii noștri. Când Satana ne atacă și încearcă să ne facă să facem lucruri care ne-ar face rău, păstorul nostru folosește Biblia pentru a ne învăța ce vrea Dumnezeu să facem.

 Păstorul nostru are un model bun pentru a ști cum să se îngrijească de oi. Acel model este Isus. Ascultați ce a spus Isus despre sine: „Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi.”.

 Biblia mai spune: „Domnul este păstorul meu”, dar Dumnezeu i-a chemat și pe preoți să-l ajute să-și îngrijească oile. Suntem recunoscători pentru Isus, „Păstorul cel Bun”, și suntem recunoscători și pentru preoții noștri!

 Voi puteți fi păstori? Noi suntem mici - veţi spune - nu putem apăra pe nimeni, nu putem face pe bunul păstor pentru nimeni.

Unii dintre voi vă ocupaţi deja cu frăţiorii mai mici decât voi. Iar când veţi fi mari, unii veţi deveni profesori, învăţători, educatori, alţii veţi fi primari, doctori, etc., dar cei mai mulţi veţi fi taţi și mame şi veţi avea obligaţia de a vă educa copiii.

 Bunul păstor nu este numai blând şi răbdător, ci el îi ajută pe alţii cu toată dragostea dezinteresată, fără a se gândi la vreun câştig bănesc. Însă cel plătit, sluga, funcţionarul, se gândeşte numai la banii care i se cuvin, pentru serviciul prestat. Prea puţin îl interesează bunăstarea oilor... Nu-s mulţi, dar sunt şi unii dintre copii care se aseamănă cu slugile plătite.

 Cel care face parte din familia lui Dumnezeu şi din turma lui Isus trebuie să îşi îndeplinească rolul pe care îl are!

 Copiii unei familii, pentru a fi buni, în afară de faptul că nu fac nimic rău, trebuie să contribuie la binele tuturor, trebuie să ajute, să colaboreze: să facă din viaţa proprie un dar, aşa cum a făcut Isus.

 De aceea, fiecare dintre noi trebuie să îşi ajute familia, parohia, Biserica, prietenii, nevoiaşii… duşmanii.

 Eu trebuie să îl ajut pe Păstorul cel Bun! Trebuie să fiu un mic „bun păstor”.

 Iată un episod din viaţa lui Henric Verius din Oleggio (Novara), care a devenit mai târziu misionar şi episcop printre canibalii din Noua Guinee. A lucrat foarte mult în mijlocul unor dificultăţi nemaiauzite şi a murit la doar 32 de ani. A fost introdusă cauza lui de beatificare.

– Ce vei face când vei fi mare? îl întrebă într-o zi sora Francisca pe Henric, un copil vivace de 11 ani.

– Voi fi misionar.

– Misionar! Henric, visezi!. Ca să fii misionar trebuie să fii instruit. Trebuie să ştii latină, greacă, ştiinţe, teologie şi multe alte lucruri.

– Bine, voi studia. Şi apoi?

– Apoi… vei suferi de frig, de cald, de foame, de sete, şi poate că vei întâlni oameni sălbatici care se mănâncă între ei; ei te vor ucide…

– Nu mă tem de ei. Şi apoi?

– Apoi… (sora nu mai ştie ce să spună) sărman copil, nu te-ai gândit la acestea?

– La ce?

– Nu îţi vei mai revedea mama…

Henric devine gânditor, se plimbă înainte şi înapoi, cufundat în reflecţiile sale. Sora Francisca este convinsă că l-a dezarmat. Dar iată-l oprindu-se, încrucişându-şi braţele şi exclamând hotărât:

– Da, este adevărat, dar tot misionar voi fi!

 Dragă tată, suntem recunoscători pentru Isus. Îl cunoaștem și el ne cunoaște. El și-a dat viața pentru noi. Vă mulțumim și pentru papa Francisc și pentru toți preoții că i-ai chemat să fie ajutoarele tale și să aibă grijă de noi. Amin.

DUMINICA A III-A A PAŞTELUI

 

Tema

A avea mințile și inimile deschise pentru a vesti evanghelia

 Obiect

Un puzzle având cuvinte ascunse

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,35-48

În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. 36 Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus: "Pace vouă!" 37 Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh, 38 dar el le-a spus: "De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? 39 Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!" 40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. 41 Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, Isus le-a spus: "Aveţi aici ceva de mâncare?" 42 Ei i-au dat o bucată de peşte fript. 43 Şi luând-o, a mâncat-o înaintea lor. 44 Apoi le-a spus: "Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi". 45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile 46 şi le-a spus: "Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi 47 şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, 48 voi veţi fi martorii acestor lucruri". 

Cuvântul Domnului

ÎNVĂȚĂTURA

 Vă plac puzzle-urile? Mie îmi plac, în special puzzle-urile cu cuvinte. Cuvintele amestecate sunt preferatele mele. Constă într-un puzzle în care literele unui cuvânt sau mai multe sunt toate amestecate și trebuie să îţi dai seama care este cuvântul sau cuvintele ascunse. Uneori este ușor. Alteori mă uit și nu reuşesc să îmi dau seama. Apoi, dintr-o dată, mi se pare că mintea mi se deschide și cuvântul sau cuvintele îmi sunt clare.

 Am și eu un puzzle de cuvinte pentru voi astăzi. Literele cuvintelor nu sunt amestecate. Doar că sunt greu de văzut. Îl voi ține sus ca să puteți vedea. Dacă vedeți cuvântul, nu spuneți care este până când toată lumea a avut timp să-și dea seama care sunt cuvintele. (Ridică puzzle-ul și așteaptă puțin timp.) Dacă puteți vedea cuvintele, ridicați mâna. Cine ne poate spune care este cuvântul? Așa este, răspunsul este „Cristos a înviat!”.

 Acest puzzle îmi amintește de ceea ce s-a întâmplat astăzi în fragmentul evanghelic. Biblia ne spune că Isus s-a arătat unora dintre ucenicii săi și le-a spus: „Pace vouă”. Ucenicilor le era frică și nu erau siguri de ceea ce văd. Au crezut că văd o fantomă.

 Văzând că le era frică, Isus le-a zis: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!”

 Isus şi-a dat seama că încă nu erau convinși, așa că i-a întrebat: „Aveți ceva de mâncare?” I-au dat o bucată de pește și a mâncat-o în timp ce priveau.

 Atunci Isus le-a deschis mințile pentru ca ei să poată înțelege Scripturile. El i-a învățat spunând: „Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, voi veţi fi martorii acestor lucruri.”

 Evanghelia de astăzi ne mai spune că Isus înviat mănâncă cu apostolii săi.

Isus înviat este la masă cu noi în fiecare duminică. În fiecare duminică se reînnoieşte pentru noi episodul din Emaus.

Isus vrea să ne hrănească inima cu iubirea sa; sufletul nostru cu învăţătura sa; vrea să ne facă să creştem frângându-şi viaţa asemenea pâinii, ca să trăim şi să beneficiem din belşug de viaţa sa divină.

Cum ne comportăm în faţa acestor daruri?

Unii nu vin la Euharistie, alţii nu sunt atenţi: nu se roagă, nu cântă, nu îl primesc pe Isus.

Dar noi cum ne comportăm? Cum ar trebui să remediem?

Duminica este ziua Euharistiei. Ce înseamnă?

Încă de la origini, Biserica a sfinţit ziua Domnului prin celebrarea „frângerii pâinii”, prin proclamarea cuvântului lui Dumnezeu şi prin fapte de caritate. Exemplul îl primiseră de la Învăţător. În aceeaşi zi în care a înviat, el le-a frânt pâinea ucenicilor din Emaus, după ce, prin prezenţa şi cuvântul său, îi uşurase de-a lungul drumului, explicându-le Scripturile… De atunci, Biserica a sfinţit mereu ziua Domnului prin Euharistie…

 Dar cum să „sfinţim” într-adevăr această zi?

 Aşa cum boabele de grâu, măcinate, frământate, formează o singură pâine; aşa cum boabele de struguri, zdrobite, formează un singur vin; aşa cum cărămizile şi coloanele, prinse în ciment, formează o singură biserică… la fel, toţi membrii parohiei, mici şi mari – suspendându-şi munca zilnică – se adună în fiecare duminică într-o singură „adunare” (biserică, trup), într-o singură inimă şi un singur suflet, ca o singură familie de fii ai lui Dumnezeu, pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu şi, împreună cu Cristos, să îl laude pe Domnul, participând deplin la celebrarea euharistică.

 După ce am făcut toate acestea în biserică, nu mai este nimic de făcut? Foarte mult. Dacă, ieşit din biserică, nu încerci să îl imiţi pe Isus, să faci din viaţa ta un dar, să iubeşti şi să îi slujeşti pe ceilalţi chiar şi prin sacrificiu, ce valoare a avut pentru noi Liturghia?

S-a întâmplat în anul 304 în Abitinia, Africa Septentrională. În acel oraş, în ciuda interdicţiei imperiale, într-o duminică, un grup de creştini s-a adunat în casa unui preot numit Felix, pentru Liturghie. Urmăriţi, surprinşi, întemniţaţi, toţi au fost condamnaţi la moarte; erau patruzeci şi patru.

Actele autentice ale procesului, ajunse până la noi, reproduc răspunsul unanim pe care cei patruzeci şi patru, unul câte unul, l-au dat judecătorului ce îi întreba motivul pentru care au îndrăznit să încalce legea împăratului Diocleţian.

Iată cuvintele lor: „Pentru că duminica nu putem face altceva decât să celebrăm Euharistia”.

 Pe măsură ce Isus a deschis mințile ucenicilor săi, să ne rugăm ca El să ne deschidă inimile și mințile pentru a răspândi Vestea Bună tuturor celor pe care îi știm, că Isus a murit, a fost îngropat și a înviat, astfel încât să putem avea iertarea păcatelor.

 Tată Ceresc, deschide-ne mințile pentru a înțelege cuvântul tău, deschide-ne inimile pentru a trăi cuvântul tău, deschide-ne buzele pentru a împărtăși cuvântul altora. Amin.

DUMINICA A II-A A PAȘTELUI

 

Tema

Isus se arată apostolilor.

 Obiect

O listă cu cele mai importante zece lucruri

 EVANGHELIA

 Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 20,19-31

În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: "Pace vouă!" 20 Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. 21 Atunci, Isus le-a zis din nou: "Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi". 22 Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a zis: "Primiţi-l pe Duhul Sfânt! 23 Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute". 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit "Geamănul", nu era cu ei când a venit Isus. 25 Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: "L-am văzut pe Domnul!" Dar el le-a zis: "Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede". 26 După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: "Pace vouă!" 27 Apoi i-a spus lui Toma: "Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!" 28 Toma a răspuns şi i-a zis: "Domnul meu şi Dumnezeul meu!" 29 Isus i-a spus: "Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!" 30 Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. 31 Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui. 

Cuvântul Domnului

ÎNVĂȚĂTURA

 Voi ați făcut vreodată o listă cu cele mai importante zece lucruri? Știți, acele liste precum „top zece melodii ale săptămânii” sau „top zece filme ale anului”. Poate chiar părinții tăi când au ales un nume pentru tine, au făcut o listă cu „cele mai bune zece nume”. Bănuiesc că există o listă de „top zece” pentru aproape tot ceea ce ne putem imagina. Am o listă de „top zece” în această dimineață pe care poate nu ați mai auzit-o. Este „top zece motive pentru a NU lipsi de la sfânta Liturghie”.

 În fiecare duminică cu siguranță că aveți această ispită de a nu merge la Liturghie, deoarece ne este somn și nu știm ce să decidem. Ei bine, iată o listă cu top zece motive pentru a NU lipsi de la sfânta Liturghie”. Poate te va ajuta să te decizi întotdeauna pentru a merge.

 10. De duminica viitoare se vor da gogoși acoperite cu ciocolată după Liturghie (Glumesc!)

 9. Vă puteți face prietenii de lungă durată

 8. Îi cântăm lui Dumnezeu și ne rugăm împreună

 7. Ascultăm o predică/învățătură bună de la preot

 6. Primim încurajări de la alții și putem încuraja pe alții

 5. Ascultăm cuvântul lui Dumnezeu

 4. Ne rugăm unul pentru celălalt

 3. Creștem credința noastră

 2. Îl primim pe Isus în inima noastră

 Iar motivul numărul unu pentru a NU rata Liturghia este...

 1. Sigur vei rata ceva special pe care Dumnezeu îl are pregătit pentru TINE!

 Ce ar putea fi acel ceva? Ei bine, Evanghelia de astăzi ne-ar putea ajuta să aflăm.

 Era duminica după ce Isus a fost răstignit și ucenicii lui s-au adunat într-o cameră închisă. Erau împreună în camera aceea închisă, pentru că le era frică. Le era frică de ceea ce le-ar putea face dușmanii lui Isus. Biblia ne spune că, deși ușile erau încuiate, Isus a intrat și a stat acolo cu ucenicii săi. Când ucenicii l-au văzut pe Isus, s-au bucurat foarte mult.

 Unul dintre ucenici, al cărui nume era Toma, nu era acolo cu ceilalți în acea cameră când li s-a arătat Isus. Nu știu de ce Toma nu a fost acolo. Poate că plecase la pescuit sau poate pur și simplu a decis să rămână acasă în ziua aceea. Când ceilalți ucenici l-au văzut pe Toma, i-au spus că l-au văzut pe Isus, dar el nu i-a crezut. „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede”, le-a spus Toma.

 O săptămână mai târziu, ucenicii erau din nou în casă, iar Toma era cu ei. Același lucru s-a întâmplat din nou. Chiar dacă ușile erau încuiate, Isus a venit și a stat printre ucenicii săi. S-a întors către Toma și a spus: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!”.

 Toma nu avea nevoie să atingă rănile unde fuseseră cuiele sau să-și pună mâna în coastă. El a căzut în genunchi înaintea lui Isus și a spus: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

 Înainte ca Isus să se întoarcă la cer pentru a fi cu Tatăl său, el le-a spus ucenicilor săi că atunci când doi sau trei se vor aduna în numele lui, va fi acolo cu ei. În fiecare săptămână ne adunăm în numele lui Isus pentru a ne închina și a-l lăuda. Deci, ce lucru cu adevărat important pierdem dacă nu venim la biserică? Ratăm același lucru pe care l-a ratat Toma – șansa de a fi cu Isus!

 Să nu facem ca Toma.

Era în afara comunităţii; de aceea, a riscat să nu creadă că Isus a înviat.

Abia când revine în comunitate îl regăseşte pe Isus şi exclamă: „Domnul meu, Dumnezeul meu!”

 O găină mofturoasă nu vrea să intre seara în coteţ. Rămâne afară şi, când simte că a obosit să se tot plimbe, se aşază pe fânar.

Aici o surprinde vulpea!

Atunci găina începe să zboare: se aşază pe creanga unui copac.

Vulpea o urmăreşte.

Apoi zboară pe gard, un pic mai jos.

Vulpea o aşteaptă.

Apoi sare pe căruţă, şi mai jos.

Vulpea este aproape de ea!

Până la urmă, găina mofturoasă şi îngâmfată ajunge pe pământ.

Iar vulpea o mănâncă!

Aşa vi se întâmplă vouă, copii, când vă îndepărtaţi de grup şi de Biserică: zburaţi tot mai jos, până când vă treziţi între fălcile celui rău!

 Dragă Isuse, am venit astăzi în casa ta și ne-am adunat în numele tău pentru că vrem să fim cu tine. Am venit să ne închinăm și să lăudăm numele tău. Amin.